miercuri, 24 august 2011

Un titlu simplu dar special : Voltaj!



M-am gandit de mult timp, de fapt de cand am inceput sa scriu pe blog, ca va veni o zi cand voi scrie despre Voltaj. Ii iubesc foarte mult, de asta tot am amanat momentul, pentru ca vroiam sa fie o zi speciala, cand voi avea o inspiratie speciala sa scriu despre ei, pentru ca sunt speciali. Multa lume ma intreaba stupefiata... nu te-ai saturat de ei? Eu rad, si le raspund mirandu`ma de intrebare, NU, cum poti sa te saturi de niste oameni atat de speciali, de atatea melodii inspirate din vietile noastre, de atatea clip`uri live in care toata lumea canta?  Nu o sa ma satur niciodata. E singura trupa din Romania, care sta, dupa concerte, ore intregi facand poze si dand autografe tuturor fanilor care sunt in spate si asteapta. Ei nu pleaca, ei nu fug, ei nu stau intre niste potilisti inalti si grasi, ei stau pur si simplu, langa noi, avand rabdare cu poftele fiecaruia.  Primul concert la care am fost, cred, a fost cand aveam vreo 11-12 ani. Am ramas impresionata de multimea care canta fiecare melodie, de fiecare om care sarea incontinuu, de Calin care a stat vreo ora jumate la autografe. Nu cred, nu pot sa cred, ca cineva care merge la un concert Voltaj, nu se indragosteste de muzica lor si de atmosfera pe care o fac. Nu pot sa cred asta.   Ce sa mai zic? Ca astept de 2 ani un concert Voltaj?  Da! Astept si nu stiu de unde am avut atata rabdare. Dar a venit si acest moment, adica va veni. Maine! Maine voi fi cel mai fericit om de pe pamant.


Acest lucru il scriam pe 29 iulie 2011. Dar m-am gandit sa nu il postez, sa astept sa scriu mai mult. De ce? Nu stiu. Poate pentru ca, cum spuneam si la inceput, acest post vreau sa fie special, vreau sa fie frumos si sa merite sa fie citit de orice fan Voltaj.


Atunci nici nu speram ca la nici o luna, voi avea ocazia sa ii vad din nou. Sa fiu din nou "cel mai fericit om de pe pamant."  E un miracol tot ce se intampla, e un vis devenit realitate, o minune care s-a intamplat. Mi s-a propus sa merg la Costinesti, pe 20 august, cu Volteam`ul. Eram aproape sigura ca nu o sa merg, era departe, bani nu aveam... Dar, cu speranta in suflet, am indraznit sa visez. Si visul meu...a devenit realitate. Astazi este luni, 15 august, voi pleca miercuri, iar sambata voi fi "cel mai fericit om de pe pamant".  Nu o sa postez nici acum acest post, astept sa vin de la concert, sa mai scriu, si apoi o sa public. :)


Da! Am revenit de la mare si de la concert. A fost minunat. Nu stiu daca am scris mai sus, inainte de concertul de la Bacau, inainte sa cante Voltaj, tremuram. De emotie cred...nu stiu. E senzatia pe care o ai cand dai un examen mare, sau cand te pregatesti de un eveniment foarte important din viata. La concertul din Costinesti, au fost mai mici emotiile, probabil pentru ca ii vazusem recent. Dar tot am avut cateva minute senzatia aceea unica.  E minunat ce fac ei pe scena, e minunat sa auzi atatia oameni cantand in acelasi timp aceleasi versuri. E incredibil chiar...  A fost destul de scurt, dar a fost minunat. Pentru mine cred ca orice concert Voltaj e scurt :)))...  Nici acum nu imi vine sa postez :)) Dar totusi... 
Urmatoarea intalnire cu Voltaj... 16 septembrie 2011 Brasov la Romanian Music Awards. :X  
Adios! 

Ceva.

Mă enervează foarte mult oamenii care merg pe stradă şi spun despre "ăla" sau "aia" uite ce înalt(ă), scund(ă), gras(ă), slab(ă) e. Mi se pare ceva foarte urât, mai ales când poate chiar acel om e într-una din categoriile astea. Nu înţeleg de ce trebuie să judece aşa... E o vorbă că numai Dumnezeu poate judeca, totuşi, noi oamenii, judecăm mereu... De ce? Nu ştiu. Eu vreau să cred că nu mai judec demult oamenii după aparenţe. Poate o mai fac câteodată, fără să îmi dau seama. Deseori în spatele acestor corpuri pe care toţi le judecă se află nişte suflete măreţe care sunt la un nivel mult mai înalt decât al celorlalţi.


Am scris mai demult chestia asta, dar nu am publicat, m`am gandit ca poate intr-o zi voi continua sa scriu, dar cred ca are sens sa ramana asa.

Ghiveci de cuvinte.

M-am intors. M-am intors de la mare. As fi vrut sa fie altfel, nu stiu ce a lipsit, poate vroiam mai multa liniste, poate vroiam mai multa energie...nu stiu. Oricum..nu asta e ideea. I-am dat blogul... acum il citeste. Tot ce scriu de acum poate fi citit de el cand are chef...sper sa uit chestia asta cand scriu si sa nu ma limiteze sau sa ma faca sa ma abtin. Imediat va trece si vacanta asta, la fel ca toate celelalte. La fel! Urasc cuvantul asta in aceste situatii, dar il doresc in altele. Vreau ca viata mea sa ramana la fel ca acum, sa am mereu 16-17 ani, sa o am mereu pe Maia, catelusa mea, o sa scriu intr-o zi un topic special pentru ea, sa am mereu timp sa stau... Dar totodata vreau sa imi schimb viata, vreau sa am o viata mai sanatoasa, mai incarcata, mai plina de ceva, de iubire. Vreau sa fiu mare, sa am viata mea in maini, sa o invart cum vreau eu. Stiu ca voi ajunge si acolo, si mai stiu si ca atunci imi voi dori enorm de mult sa retraiesc vara asta, sau poate vara trecuta, sau poate vara viitoare. Nu stiu de la ce am plecat in acest post si nici unde ajung, nu stiu nici ce titlu sa ii pun pentru ca scriu despre mai multe aspecte din viata. Oricum...nu conteaza. :))
Vara asta, daca as face o recapitulare, nu am facut nimic! Doar am stat... am mancat si am dormit...si atat! Singurele chestii bune au fost cele 2 concerte Voltaj, fara ele as fi avut cea mai urata vara din istorie, dar cu aceste 2 concerte, a reusit sa urce putin in top. :))  Ma inspaimant eu pe mine, pentru ca am atatea planuri in toamna asta, pfff, foaarte multe! Si mi-e frica ca nu o sa le fac pe toate, sau ca odata cu apropierea momentului in care trebuie sa le pun in aplicare, sa renunt la cateva. Dar totusi..nu vreau sa renunt la nici unul. Toate imi sunt folositoare mie... Eh...voi trai si voi vedea, zice o vorba din popor. :))
Acum e noapte, iar e noapte... iar ma iau dorurile. Si nu mi-e dor de el, si de data asta nu mi-e dor nici de trecut.  De data asta mi-e dor sa iubesc. Am prea multa dragoste de oferit, si nu am cui sa o ofer...si parca mi-e si teama de lucrul asta pentru ca, intr-o zi va aparea o persoana ce imi va cere dragoste, si eu i-o voi da pe toata. Fara sa raman cu vreo bucatica... si mi-e teama de asta. Nu mi-e teama de suferinta, pentru ca stiu ca orice suferinta ma va face mai puternica, dar mi-e teama ca acea persoana nu va primi cum trebuie dragostea mea...  Cu fiecare zi ce trece dragostea pe care o am de oferit creste, creste si se face din ce in ce mai mare... Au trecut deja vreo 2 ani de cand nu am mai oferit din aceasta dragoste, de atunci ea tot creste... Si nu mi-e rusine sau teama sa recunosc... :)) Apropo...o sa scriu intr-o zi un topic despre sinceritate! :)) 

Mda...cam atat pentru azi / acum... problema e titlul...habar n`am ce sa scriu acolo... :) Gata, am reusit. 
Revenind la vremurile bune, sa revin la salutul meu. Adios! 

duminică, 14 august 2011

Mi-e dor de tine.. MARE



Mi-e asa dor de mare. De rasarit. De soarele ce prajeste toate corpurile. De frigul de dimineata si de caldura de peste cateva ore. De valurile uneori nervoase. De nisipul cald care ma enerveaza cand se lipeste de mine. De apa aceea atat de mare... Mi-a fost dor de toate acestea. Imi vin in minte imagini cu locuri, strazi din acel loc, pe care ma plimbam inca de cand eram mica. Mi-am propus ca in acele cateva zile pe care le petrec acolo sa vizitez tot, sa merg in toate locurile in care candva mergeam, sa nu pierd nici un moment, sa dorm putin, sa ma plimb mult, sa fac poze care sa imi aminteasca in viitor cat de frumos a fost.  Mai sunt cateva zile pana la plecare, zile care o sa treaca ca niste ani... iar apoi in alte cateva zile, care vor trece ca niste secunde, voi reveni inapoi.. Imi doresc sa am acolo liniste, liniste sa imi pun ordine in ganduri si in suflet... cred ca doar acolo pot face asta. Imi doresc sa fiu doar eu cu marea, cu soarele si cu valurile. Nu cred ca voi putea, dar voi incerca, nu am ce pierde. 

Am s-alerg la mare sa-mi spal sufletul de noroi...am sa-l ard in soare si-l las sa spuna prostii. :x (Vama Veche - Suflet normal)