miercuri, 24 august 2011

Ghiveci de cuvinte.

M-am intors. M-am intors de la mare. As fi vrut sa fie altfel, nu stiu ce a lipsit, poate vroiam mai multa liniste, poate vroiam mai multa energie...nu stiu. Oricum..nu asta e ideea. I-am dat blogul... acum il citeste. Tot ce scriu de acum poate fi citit de el cand are chef...sper sa uit chestia asta cand scriu si sa nu ma limiteze sau sa ma faca sa ma abtin. Imediat va trece si vacanta asta, la fel ca toate celelalte. La fel! Urasc cuvantul asta in aceste situatii, dar il doresc in altele. Vreau ca viata mea sa ramana la fel ca acum, sa am mereu 16-17 ani, sa o am mereu pe Maia, catelusa mea, o sa scriu intr-o zi un topic special pentru ea, sa am mereu timp sa stau... Dar totodata vreau sa imi schimb viata, vreau sa am o viata mai sanatoasa, mai incarcata, mai plina de ceva, de iubire. Vreau sa fiu mare, sa am viata mea in maini, sa o invart cum vreau eu. Stiu ca voi ajunge si acolo, si mai stiu si ca atunci imi voi dori enorm de mult sa retraiesc vara asta, sau poate vara trecuta, sau poate vara viitoare. Nu stiu de la ce am plecat in acest post si nici unde ajung, nu stiu nici ce titlu sa ii pun pentru ca scriu despre mai multe aspecte din viata. Oricum...nu conteaza. :))
Vara asta, daca as face o recapitulare, nu am facut nimic! Doar am stat... am mancat si am dormit...si atat! Singurele chestii bune au fost cele 2 concerte Voltaj, fara ele as fi avut cea mai urata vara din istorie, dar cu aceste 2 concerte, a reusit sa urce putin in top. :))  Ma inspaimant eu pe mine, pentru ca am atatea planuri in toamna asta, pfff, foaarte multe! Si mi-e frica ca nu o sa le fac pe toate, sau ca odata cu apropierea momentului in care trebuie sa le pun in aplicare, sa renunt la cateva. Dar totusi..nu vreau sa renunt la nici unul. Toate imi sunt folositoare mie... Eh...voi trai si voi vedea, zice o vorba din popor. :))
Acum e noapte, iar e noapte... iar ma iau dorurile. Si nu mi-e dor de el, si de data asta nu mi-e dor nici de trecut.  De data asta mi-e dor sa iubesc. Am prea multa dragoste de oferit, si nu am cui sa o ofer...si parca mi-e si teama de lucrul asta pentru ca, intr-o zi va aparea o persoana ce imi va cere dragoste, si eu i-o voi da pe toata. Fara sa raman cu vreo bucatica... si mi-e teama de asta. Nu mi-e teama de suferinta, pentru ca stiu ca orice suferinta ma va face mai puternica, dar mi-e teama ca acea persoana nu va primi cum trebuie dragostea mea...  Cu fiecare zi ce trece dragostea pe care o am de oferit creste, creste si se face din ce in ce mai mare... Au trecut deja vreo 2 ani de cand nu am mai oferit din aceasta dragoste, de atunci ea tot creste... Si nu mi-e rusine sau teama sa recunosc... :)) Apropo...o sa scriu intr-o zi un topic despre sinceritate! :)) 

Mda...cam atat pentru azi / acum... problema e titlul...habar n`am ce sa scriu acolo... :) Gata, am reusit. 
Revenind la vremurile bune, sa revin la salutul meu. Adios! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :