duminică, 11 septembrie 2011

Despre prietenie, singurătate şi ...atât!

Încep să nu mai înţeleg lumea. Ori poate am eu ceva stricat la cap şi toţi restul sunt ok. De ce naiba să ai o relaţie cu cineva dacă nu simţi nimic? Doar de dragul de a spune că nu eşti singur? Doar de dragul de a fi cu cineva? Sincer... mi se pare o tâmpenie, dar repet, s-ar putea să am eu ceva la cap, nu ştiu. De ce trebuie dragostea să fie asa de ... asa. Poate nu sunt eu aia expertă în relaţii, dar am ştiut să învăţ din greşeli şi din experienţele trecute ... şi e enervant să văd în jur oameni atât de superficiali, da! am găsit cuvântul potrivit pentru ei. Pentru ei, cei care îşi pierd timpul în relaţii false. Nu îmi place nici mie singurătatea, nici nu ştiu cui îi place, dar totuşi ... nici chiar aşa! În fine...să trec la alt subiect. 
Prietenia pentru mine nu are înca o definiţie şi nici nu v-a avea vreodată pentru că mereu voi mai găsi ceva de adăugat. Prietenia e atunci când îl poţi înţelege pe celălalt şi când şi el te înţelege. E atunci când e mereu acolo, oriunde ai fi. E atunci când petreci zile întregi alături de prietenul sau prietena ta. E atunci când spuneţi acelaşi lucru în acelaşi timp. E atunci când îl/o suni şi el/ea te sună pe tine. Prietenia se leaga într-un an, doi, trei ... nu într-o luna. Poate am nişte principii ciudate, dar asta e, aşa sunt eu şi nu vreau să mă schimb. 


Mâine începe şcoala. Un nou an, noi aventuri.

Dezamagire?

Hmm...pana mai ieri puteam sa jur ca ea e o persoana pozitiva din viata mea, un fel de model DEMN de urmat, o femeie puternica care a trecut peste toate problemele vietii... Dar nu e asa, nimic nu mai e cum era, nici macar ea. Vara asta mi s-a demonstrat pentru a mia oara adevarul. De fapt...il stiam, dar nu vroiam sa il recunosc, nu vroiam sa accept ca este asa, speram sa nu fie, speram sa se schimbe totul si sa fie bine. M-a dezamagit ea...tocmai cand planuiam sa fac ceva sa ii multumesc pentru tot ce mi-a oferit si tot ce m-a invatat in viata asta... dar oare... oare mai merita acum efortul? Mai merita??? Cand realizez ca a trecut peste probleme cu ajutorul paharului, cand toate problemele apar din cauza asta... De ce? De ce fac asta oamenii?  In fine... Era o persoana importanta in viata mea, acum... este doar ea, a ramas acelasi grad de rudenie, dar sentimentele s-au schimbat, cel putin din partea mea. Mi-e rusine de asta, mi-e rusine de ea ca face asta... :(