sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Despre..fostul meu oras.


Azi scriu despre...un oras special. De ce? Pentru ca am auzit persoane prin jur care spuneau ca vai ce naspa e pe-acolo desi nu au fost niciodata. Da! E adevarat. Au dreptate. E foarte sec in comparatie cu altele, dar pentru mine nu asta conteaza. Acolo am o cutie intreaga de amintiri. Acolo am trait ultimii ani din copilarie, acolo am trait prima dragoste, acolo am trait o perioada grea din viata mea, acolo am reusit sa cresc si sa trec peste problemele aparute. Acolo am trait pentru prima data. Am plecat, dar nu imi pare rau. Am lasat in urma multe cunostinte, putini prieteni. Am lasat multe strazi pline de amintiri. Am lasat oameni speciali fara de care as fi fost altfel acum. Am lasat...tot ce aveam. Am ajuns aici si am inceput sa apreciez tot mai mult ce am invatat acolo, nu m-a invatat orasul, m-au invatat oamenii de acolo sau situatiile prin care am trecut acolo, tocmai de asta are un loc special in inima mea, pentru ca de fiecare data cand aud numele lui rostit, inima imi tresare si o tona de imagini imi apar in minte, imagini din trecut, imagini bune, rele, nu conteaza cum sunt, conteaza ca sunt si sper sa nu le uit vreodata. 
Acum am pus si titlul, mi se pare amuzant. Nu a fost orasul meu, nu am fost proprietara lui, dar am trait atatea lucruri in el incat... acest post merita acest titlu. Sper sa revin curand cu alte intamplari. 
P.S. : Daca cineva nu s-a prins, este vorba de Suceava! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :