luni, 9 iulie 2012

Pentru Domnul Nu-te-cunosc! :)

Când te-am văzut prima oară am simţit tot ce trebuia să simt. Am simţit că tu eşti cel care trebuie să rămână. Am simţit că eşti tot ce am cerut întreaga mea viaţă, că ai apărut în contul tuturor anilor goi din viaţa mea. Priveam în ochii tăi pătrunzători şi vedeam tot ce vroiam să văd, vedeam iubire, respect, încredere, bunătate şi sinceritate. Îţi vedeam sufletul cald, de care m-am îndrăgostit.
Te-am aşteptat zile întregi, săptămâni întregi, luni întregi. Tu n-ai venit. Te-am aşteptat, plină de speranţă, ani întregi. Am ştiut! Am ştiut că o să apari în viaţa mea. Am ştiut că vei veni, poate, la momentul potrivit. Poate că până să vii tu am avut de învăţat alte lucruri de la alte persoane, pentru a fi pregătită să înţeleg ce mă înveţi, să înţeleg ce înseamnă să te iubească cineva cu adevărat. Am aşteptat şi nu regret asta deloc. Nu regret că am avut răbdare cu mine, cu tine, cu situaţia de a ne întâlni. Aşteptarea a avut rost, a avut o finalitate, a avut un scop.
 Acum te am, eşti aici pentru totdeauna, eşti lângă mine pentru totdeauna. În fiecare dimineaţă în care mă trezesc lângă tine îmi doresc să se oprească timpul. Să rămânem doar noi, acolo, pentru veşnicie. De fiecare dată când spui ceva, vocea ta răsună în creierul meu. Aş vrea ca vorbele tale să rămână mereu în mintea mea şi să nu le uit niciodată, iar fiecare secundă lângă tine să însemne ore întregi. Iubesc tot ce îţi aparţine. Iubesc vocea ta, părul tău, faţa ta, privirea, buzele, ochii. Îţi iubesc caracterul special şi modul în care ştii să faci faţă situaţiilor. Tu eşti special! - şi am ştiut asta de la început.
Acum... nu pot decât să îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc că mai ales, că am ajuns să fim împreună, să ne cunoastem, să ne iubim. Îţi mulţumesc că m-ai primit în viaţa ta şi că m-ai acceptat aşa cum sunt. Mulţumesc universului că te-a adus în calea mea şi că.. în sfârşit are cine să primească toata iubirea adunată în sufletul meu.

Un comentariu:

Părerea ta contează :