duminică, 5 august 2012

Eu?

17 ani? Eu? Am eu 17 ani şi 6 luni şi...9 zile? Am eu 17 ani? Doamne fereşte. Am eu atâţia ani? Merg pe stradă şi întâlnesc oameni bătrâni, care sunt bătrâni de când mă ştiu, care vorbesc cu bunica mea minute în şir iar eu mă gândesc zâmbind cum... era la fel, şi anul trecut, şi acum 2 ani, şi acum 10 ani când abia aşteptam să plecăm mai departe. Mereu tanti X şi tanti Y o întrebau pe bunica: a cui e? iar bunica răspunea mândră: a Oanei  răspunsul venea mereu acelaşi: Vaai, ce mare a crescut!  Şi da, creşteam. Dar atunci... atunci mi se părea că lumea zice doar aşa, că nu au ce zice. Dar acum? :-O Acum au zis la fel şi... şi am simţit! Am simţit!!! Au dreptate! :-O  O doamne, cât am crescut! O doamne, sunt atât de mare. Adica, vrei să-mi spui că iarna asta fac 18 ani? Nu se poate, nu pot să cred aşa ceva. Cine mă minte? Nu poate fi adevărat! 
17 ani. Atât de mult... 17 ani. Am 17 ani? Vorbim serios? Chiar am 17 ani? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :