joi, 30 august 2012

mască, suflet şi tăcere.


De multe ori mi-am dorit să am o mască. Să o aşez frumos peste mine şi să nu ştie nimeni cine sunt, ce vreau şi ce fac. Să nu ştie nimeni ce simt şi ce caut. Aş umbla cu această mască în sufletele tuturor, aş face ordine acolo unde e dezordine şi aş face curat în toate camerele din sufletul lor ("3 zile - Studiu despre tine" Mihaela Rădulescu). Aş afla toate sentimentele lor, toate dorinţele şi toate visele. Aş afla tot ce gândesc ei, pentru că nu m-aş opri doar la suflet, m-aş duce şi în cele mai ascunse şi îndepărtate gânduri. Aş afla lucruri pe care nici măcar ei nu le ştiu despre sine. Poate e un plan malefic, dar chiar aş face asta. Şi nu, nu e vina mea că vreau asta, e vina lor, a celor care, deşi merit, nu îşi deschid sufletul în faţa mea. Sau poate că doar simt asta, poate că nu e adevărat, dar totuşi... cred că e.
Le-aş curăţa camere de mult uitate şi le-aş arăta că ele încă există. În unele camere ei nu au mai intrat de ani de zile, dar acum vor intra, pentru că voi şterge tot praful de pe uşi. După ce voi termina toată treaba, voi pleca. La fel de repede cum am venit. Ei... ei vor rămâne surprinşi, nu vor şti ce s-a întâmplat, cine am fost, ce am vrut. Dar vor fi fericiţi să vadă ordinea pe care am lăsat-o în urmă.
Apoi îmi voi da masca jos, iar ei mă vor revedea. Vor şti cine sunt, ce vreau, ce fac, ce simt şi ce caut. Îmi vor povesti cu bucurie ce minune li s-a întâmplat cât am lipsit eu. Dar eu, eu nu voi zice nimic. Voi fi seacă. Pentru că ştiu că pe mine, cea fără mască, nu m-ar fi primit niciodată acolo, în cele mai ascunse camere, în cele mai profunde sentimente. Eu tac. Tac şi îi ascult. Dar mă întreb.. oare ce vor înţelege ei din liniştea mea? Oare vor înţelege ceva? Eu voi rămâne, acolo, cu sufletul împăcat că am făcut ce trebuia să fac. Le-am făcut viaţa mai frumoasă şi mai clară, în schimbul vieţii mele ce pare o iluzie când îmi privesc înăuntrul. Poate chiar e. Nu ştiu. Dar sunt fericită aşa. Sunt fericită să ştiu că ei sunt fericiţi acum. Poate vreodată se va întoarce roata.

Şi spuneam cu ceva postări în urmă că uneori chiar nu e nevoie de cuvinte. Dar sincer acum, dacă vrei să spui cuiva ceva şi nu îşi dă seama, ai putea mai bine să îi spui direct decât să aştepţi degeaba.
Dar eu chiar vreau o mască. Dar nu aş putea să o folosesc. Nu aş putea să mint. Aşa că fiţi fericiţi. Nu o să pot să intru acolo fără voia voastră. La revedere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :