miercuri, 12 septembrie 2012

A fost şi Vară.

N-am mai scris de câteva zile. Nu mai am ce. Nu s-a schimbat nimic în viaţa mea, poate doar atitudinea mea faţă de ea. Doamne, cât de important e asta!!!  Atitudinea faţă de tine, faţă de ceilalţi, faţă de tot ce te înconjoară. Asta e cel mai important în viaţa asta. Poţi să n-ai bani, să n-ai prieteni, să n-ai nimic. Dacă ai o  atitudine bună, câştigi foarte multe lucruri fără să îţi dai seama. 
Câteva zile am fost undeva sub nivelul mării (a se citi praf) psihic vorbind, dar ieri, cred, mi-am dat seama că pierdusem atitudinea pozitivă şi pierdusem felul meu de a mă resemna. Nu am vrut să mă mai resemnez cu situaţia, am vrut să fac ceva, să schimb ceva, dar n-am reuşit decât să-mi schimb atitudinea, ceea ce a fost o proastă alegere. Mă bucur însă că am reuşit să mă salvez din "gaura neagră" :)). E o reuşită, de obicei îmi lua mult mai mult timp. 
Acum mă bucur, am revenit şi încep să fiu din nou eu. Eu care are un program, care are o activitate. Încă nu a început totul (şcoala) dar simt că e din ce în ce mai aproape... începutul. Mă uit în oglindă şi mă văd din nou. Aceeaşi eu care eram şi anul trecut. Aceeaşi eu care eram şi acum 3 luni. 
Pentru mine abia acum începe să se termine vara. Simt aşa cum se scurge încet încet, încă puţin şi dispare. Sau a dispărut deja? Nu îmi dau seama.
 N-am avut o vară perfectă, niciuna nu cred că e fix aşa cum vreau eu. De fapt, să schimbăm gândirea, poate una va fi atât de tare încât mă va lăsa cu gura căscată, până atunci trăiesc veri naşpa, ca să pot să rămân atunci cu gura..căscată. Cum spuneam, vara asta a fost... hmmm, destul de ok. N-am făcut lucruri măreţe, nu m-am angajat, nu am învăţat... Pur şi simplu. Am stat. Asta se face vara nu? Am avut însă şi bucăţi de vară fericite, care aş fi vrut să nu se termine niciodată. Momentele când ai lângă tine cele mai importante persoane din viaţa ta sunt nepreţuite, oriunde ar fi şi oricând ar fi. Şi da, pentru câteva zile i-am avut în jur. Pentru câteva ore i-am avut în faţă. Mă uitam la ei şi aş fi avut nevoie de o eternitate care să îi ţină acolo, în faţa mea, aş fi vrut o noapte mai lungă, aş fi vrut ca în acea dimineaţă soarele să doarmă şi să nu răsară. Dar, cum toate lucrurile frumoase se termină, soarele a răsărit. Dar a fost minunat, până la urmă orice lucru se termină pentru a începe altul. E atât de logică viaţa asta uneori. Iar alte ori e atât de... nelogică. Dubios! 
Ce am învăţat vara asta? Habar n-am. Cred că am învăţat să apreciez, mai mult decât o faceam, lucrurile bune care mi se întâmplă, persoanele dragi care sunt prin zonă şi cel mai importaaant, am învăţat ce e aia atitudine. :)) Mulţumesc de lecţii celor care mi le-au dat. Ahh, am mai învăţat ceva. De fapt, nu ştiu dacă am învăţat sau doar mi-am dat seama, dar nu sunt o prietenă atât de bună pe cât credeam. Chiar sunt foarte naşpa. Aşa că, şi mai mult trebuie să apreciez persoanele care au rămas (toată vara) lângă mine, pentru că, până la urmă, aceste persoane sunt cele carora trebuie să le mulţumesc că încă mă suportă aşa naşpa cum sunt. 
Deciiii, vă mulţumesc şi vă rog să îmi daţi în cap când îmi pierd atitudinea, măcar voi ştiţi să faceţi asta! :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :