sâmbătă, 8 septembrie 2012

Azi.

M-am trezit devreme azi. Foarte devreme. Mult mai devreme decât aş fi vrut, decât aş fi avut nevoie. Dar asta înţeleg eu prin responsabilitate:  te culci târziu, eşti responsabil să te trezeşti la timp pentru activităţile tale. 
M-am trezit devreme azi. Din obişnuinţă m-am uitat pe geam. Cerul era minunat. De un albastru atât de albastru cum n-am mai văzut. Erau şi câţiva nori foarte frumos aranjaţi. Iar după munţi se vedea reflexia soarelui. Acolo cerul purta alte culori. Erau nuanţe de portocaliu şi roşu pal. Era minunat. 
M-am trezit devreme azi. Am simţit că cerul îmi zâmbeşte şi că totul o să fie bine. Şi e, chiar dacă e rău, chiar dacă nu, tot bine e. Trebuie să fie. Cerul îţi va fi mereu alături arătându-şi frumuseţea în fiecare dimineaţă de după o seara în care ai plâns. Sau poate asta vine din noi. Ochii sunt mai curaţi după atâtea ore de lacrimi. Cred că văd mai profund acum ochii mei...
M-am trezit devreme azi. E sâmbătă, probabil aşa vor fi toate sâmbetele de acum încolo. Trebuie să dorm mai mult de acum, adică să mă culc mai devreme.
M-am trezit devreme azi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :