vineri, 14 septembrie 2012

Bleach.

Căcat. 
Aş vrea să mă trezesc într-o dimineaţă şi să nu-mi mai pese. General vorbind, să nu-mi mai pese. Să mă doară fix undeva de cât e ceasul, de ce zi e, de ce trebuie să fac. Să nu mă intereseze ce fac ceilalţi, dacă s-au trezit, dacă încă dorm. Să nu le zic "Bună dimineaţa!", să nu îi întreb ce fac, să nu îi chem la o plimbare, să nu le cer nimic, să nu vreau nimic. Aş vrea aşa să mă trezesc într-o dimineaţă, şi să nu mai am gânduri, să nu mai am vise, să nu mai am speranţe, să nu mai am păreri, să nu mai am nimic. Doar să mă trezesc şi să privesc lumea asta în care trăim, să o privesc şi.. să nu îmi pese. Aş vrea să ştiu şi eu cum e să nu îţi pese de restul. Nu cred că am trecut vreodată prin asta, şi dacă am zis vreodată că nu îmi pasă, am încercat doar să îi spun asta minţii mele, căreia oricum îi păsa. 
Aş vrea să plâng acum şi să nu-mi pese de ce, să nu mă gândesc de ce. Dar nu o să o fac, pentru că dacă o fac, mâine mă vor durea ochii, şi nu vreau să mai trec prin asta. Dar... chiar aş vrea să nu am motive să plâng, dar am.................................
Sau poate o să o fac, oricum durerea din interior va fi mereu mai mare decât cea exterioară, aşa că, tot degeaba. 
N-am avut o zi proastă, dar...
Am minţit mai sus, n-aş vrea să ajung niciodată să nu-mi mai pese. Mi-aş dori poate ca cei de care îmi pasă... să le pese şi lor. Mereu, nu cu program. În fiecare minut al zilei, cum îmi pasă şi mie de ei, nu doar din când în când. Dar, cu siguranţă din nou cer prea multe şi va trebui să mă resemnez din nou şi să nu mai vreau  să primesc tot ce ofer. Sau... hei! M-am prins, eu ofer prea multe. Am înţeles acum, o să schimb asta dacă chiar e nevoie. Poate aşa o să ajung să îmi pese mai puţin şi să mă doară mai puţin treaba asta. 
Mâine e o nouă zi, o nouă şansă, o nouă posibilitate. Poate mâine mă voi trezi şi nu-mi va mai păsa. Dar cine ştie despre care mâine vorbesc eu aici?!
Căcat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :