sâmbătă, 15 septembrie 2012

Gălăgie.

Cineva să mă ajute. Cineva să vină şi să îmi scoată toate sentimentele din mine. Să nu mai rămână nici unul. Nu vreau să mai simt nimic. Nu vreau să mai vreau ceva. Am obosit. 
M-a obosit gălăgia din mine, gălăgia sentimentelor şi a gândurilor mele. 
E atât de obositor. 
Vreau să mă întind şi să privesc stelele şi să nu simt nimic, să nu vreau nimic, să nu cer nimic. 
De ce nu pot? De ce nu pot să scap de gălăgia asta??? De ce nu pot să o arunc, să o vând, să o închiriez altcuiva, de ce nu pot să mă despart de ea? Să o las undeva pe o stradă şi să o ia altcineva acasă, eu nu o mai vreau. De ce nu pot face asta? 
Vreau linişte în mine. 
Totul să tacă.
 Totul să se oprească.
 Dar nu se întâmplă asta niciodată... niciodată nu e linişte, nici când dorm nu e linişte în mine. 
Niciodată.
 De ce? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :