vineri, 21 septembrie 2012

Vineri.

Azi am râs. Foarte mult! 
Foarte mult. Prea mult. Destul. Îndeajuns... Nu ştiu. Ştiu doar că am râs. 
Acum mă simt ciudat, poate pentru că am râs prea mult, habar n-am. Mă simt tristă, obosită, singură... etc.
De aseară ploua încontinuu. Ploaia mă supără uneori. Mă supără când e atât de multă apă în jur, dar mă şi bucură, îmi dă o stare de linişte sufletească atunci când deschid geamul şi las ploaia să ajungă la urechile mele. E drăguţă.
Azi am întârziat pentru prima dată în clasa a 12-a, măcar de acest fapt sunt sigură că nu e şi ultima dată. :)))
Azi mi s-a făcut dor -probabil din cauza ploii- să simt ceva, acolo, undeva în inima mea. Dar... degeaba. Cu tot optimismul meu de care dau dovadă deseori, mereu mă mint. Eu ştiu, în sinea mea, că persoana pe care o caut (şi poate mă caută) e undeva departe, departe de tot. Şi ştiu că nu va apărea acum. Atunci, de ce naiba o mai aştept??? Mai bine să mă întorc la întâia dragoste. 

Matematica. Nu m-a trădat niciodată. Ahh, ba da! M-a trădat mereu când am uitat-o pentru câteva zile, deci a fost vina mea, am făcut-o să sufere pentru că nu i-am dat atenţie...
Eh, să lăsăm totuşi ploaia să ne spele inima, gândurile, gecile de piele şi, dacă avem, umbrelele. 
Pa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :