duminică, 14 octombrie 2012

De ce-uri.

Turbez cu mouse-ul în mână apăsându-l succesiv de mii de ori fără vreun rost. Am obosit să fiu calmă, să iert, să accept. Nu mai pot! Pe mine cine mă înţelege? Cine mă ajută? Eu a cui sunt? Cui aparţin? Nu, nu vreau să fiu independentă, nu am nevoie de asta, vreau să aparţin cuiva, să fiu a cuiva şi să nu îmi dea drumul niciodată, să nu mă lase niciodată să mă descurc singură, chiar dacă aş putea-o face. 
Mereu mă întreb ce am făcut de merit asta. Ori, cum am spus-o de o mie de ori, probabil cer prea multe de la ei, de la mine, de la viaţă. Eu cred că nu cer prea multe. E un echilibru în toate. Chiar dacă nu pare.
Ce am făcut să primesc asta? Cu ce am greşit? Ce nu am făcut bineee? De ce nimeni nu îmi răspunde la aceste întrebări? De ce nimeni nu mă ajută să văd dincolo de ceaţă? De ce nimeni nu îmi dă o lanternă care să îmi lumineze calea? De ce nimeni nu ştie ce să fac? De ce trebuie să gândesc singură? De ce nu îmi vine o idee bună? De ce plâng???
De ce tac mereu când ar trebui să urlu? De ce mereu mă abţin deşi nu mi-a spus nimeni că trebuie să fac asta? De ce trebuie să ştiu atâtea lucruri fără să mi le spună nimeni?
Niciodată nu mi-a plăcut să mă răzbun. Niciodată nu am făcut asta. Mereu zic că o voi face, că de data asta o să întorc fiecare cuvânt care mă doare şi o să răstorn pământul pentru ce îmi doresc, dar niciodată nu fac asta. Eu doar accept, iert, tac şi merg mai departe. De ce fac asta??? De ce fac ceva atât de greşit?? De ce fac ce trebuie? De ce nu mă apuc să urlu ca o disperată prin casă spunându-mi ofurile??? De ce? 
Atâtea de ce-uri fără nici un răspuns. De ce nu există cineva care să apară acum lângă mine şi să îmi răspundă la toate întrebările? De ce?
De ce un om nu poate fi la fel mereu? De ce azi trebuie să fie roz şi mâine negru? De ce azi trebuie să fie verde şi mâine portocaliu? De ce nu e la fel??? De ce? De ce există nervi? Şi de ce sunt toţi la mine?
Ştii ce.. mersi că mai enervat azi. Aş fi avut o zi prea frumoasă dacă nu o făceai... şi până la urmă, de ce? De ce să avem zile frumoase când ele pot fi urâte? Îţi mulţumesc, ai reuşit să mă enervezi. Felicitări, eşti printre puţinele persoane care reuşesc asta. Eşti un geniu. 
Nu-ţi doresc nimic. Doar să înţelegi într-o zi şi să îmi spui ceva. 
Şi din nou întreb... oare chiar cer prea multeee?

Un comentariu:

  1. şi eu am exact aceeaşi întrebare....şi eu vreau să ştiu de ce se schimbă persoanele mereu....şi de nu pot să rămână aşa cum le cunosc eu...aşa cum ar trebui să fie....dar cred că pur şi simplu e în firea umană să se tot schimbe în cât mai stupid posibil şi apoi să se trezească din stupizenie şi să revină pe calea cea bună.....e doar viaţa cu suişuri şi coborâşuri.....ideea e să nu bagi în seamă momentele când eşti sub nivelul mării...plus că tu ai început cu gîndirea pozitivă...aşa că nu te împiedica acum de un mic obstacol.....o să apară şi un curcubeu curând...dar mai întâi trebuie să se termine ploaia....:d....

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :