duminică, 21 octombrie 2012

Invizibilă.


Ştii momentul ăla când îţi vine să îi dai în cap persoanei de lângă tine? Momentul ăla când, un singur cuvânt în plus te poate face să explodezi?

Sunt invizibilă. Nu sunt iubibilă, adorabilă, giugiulibilă. Sunt doar invizibilă. Invizibilă în locul unde ar trebui să mă vadă toată lumea. În casa mea. Sunt invizibilă în casa mea. Cum se poate asta??? Cum poţi să treci pe lângă mine şi să nu mă vezi? Cum poţi să dormi la 3 metri de mine şi să nu mă ştii? Cum? Cum poţi să ai non-stop această stare de mă-doare-în-fund?! Nu mi-am putut explica niciodată şi nici nu cred că voi putea face asta vreodată. E stupid. Totul. Oare a fost vreun moment în care să nu fiu singură? Nu-mi amintesc. Asta e şi mai grav. Iar aceste lucruri mă fac să mă întreb ce caut aici? Ce caut în viaţa ta? Ce caut în lumea ta? Iar dacă tot am ajuns aici, de ce nu mă primeşti? Cu ce ţi-am greşit? Cer eu chiar atât de multe? Contez eu chiar atât de puţin?

Ce căcat se întâmplă?????

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :