miercuri, 3 octombrie 2012

Planuri.

Iubesc momentele când, încet încet, mi se conturează planurile, visele. Iubesc momentele când am weekend-uri programate sau zile când ştiu, cu siguranţă, că mă voi duce în x loc sau voi face y lucru. Iubesc aceste momente!
Dacă stau să mă gândesc bine, am multe lucruri de făcut, deja programate, în următoarea perioadă. Peste o săptămână merg în Bucureşti la concert Voltaj. În noiembrie la meci, tot în Bucureşti. Apoi mai e un weekend cu evaluarea la mate, celalalt majorat Ale şi tot aşa. Cele care nu sunt programate vor fi de odihnă sau de planuri în ultimul moment. 

Cel mai tare mă enervează când, în aceste momente, anumite posibile activităţi se suprapun. Urăsc asta! Pur şi simplu, e nasol rău de tot să trebuiască să alegi între 2 lucruri pe care chiar vrei să le faci! E nasol rău de tot. Sau, şi mai rău, să nu ai bani să faci tot ce ai putea face. E trist. Şi atât. 
Dar, cum găsesc eu soluţii pentru toate, cred că cea mai bună soluţie e să facem acum, ce nu am mai făcut. Iar data viitoare când se vor suprapune iarăşi, să alegem ce nu am ales de data asta. În felul acesta vom ajunge să avem o viaţă mai diversificată, mai plină, mai nemonotonă. 
Dar e greu. E greu să alegi între 2 părţi din suflet, din tine. Şi dacă alegi x în loc de y nu înseamnă că x e mai important decât y, înseamnă că poate pe y l-ai mai făcut, sau că îţi e mai uşor să îl faci acum pe x, sau ştii că vei mai avea posibilitatea să îl faci pe y. E atât de simplu. Dar noi, oamenii, avem talentul de a complica lucrurile. 
În concluzie, mai aştept finanţări, idei, planuri, soluţii. 
P.s.: Viaţa mea e un echilibru între aşteptarea non-stop a unui eveniment sau plan şi trăirea fiecărei clipe.
Iubesc asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :