joi, 29 noiembrie 2012

Decembrie.

Mai sunt două zile. De fapt, mai e doar mâine. Mâine e ultima zi de toamnă. Mâine e ultima zi de ploi. Mâine e ultima zi de anotimp melancolic. 
Decembrie. 
Iarnă.
Zăpadă.
Alb.
Fericire.
Ce poate fi mai frumos? Vreau un decembrie perfect, vreau un decembrie unic, vreau un decembrie special. Şi ştiu că aşa va fi. Sunt foarte sigură de asta. Vă spun şi de ce sunt aşa sigură...
Voi căuta pe străzi, prin autobuze, prin lista de mess, prin toate listele posibile, prin toţi prietenii, de la cei mai depărtaţi până la cei mai apropiaţi. Voi căuta peste tot până când mă voi opri şi mă voi îndrăgosti. Nu contează de cine sau de ce. Pur şi simplu. Vreau să văd dacă mai pot face asta, vreau să vad dacă inima mea a învăţat ceva din toate tâmpeniile din trecut, vreau să văd dacă a învăţat să nu mai iubească fără să primească iubire. Iar decembrie, decembrie e cel mai bun timp în care pot face asta. 
Mă întreb totuşi la cine să mă opresc. Ce să fie, cine să fie? Să fie apropiat, să fie depărtat, să îl cunosc, să nu-l cunosc. Nu ştiu unde să mă opresc. 
Oare să fac asta sau nu? Mi-e dor de acele sentimente, chiar dacă le-aş avea doar eu. Mi-e dor să mă gândesc zile întregi la aceeaşi persoană, chiar dacă acea persoană nu se gândeşte niciun minut la mine. Mi-e dor să nu văd altceva în afară de el, chiar dacă el nu mă vede. Dar oare merită? Sunt cam sadică, dar oare merită să îmi chinui inima doar pentru a îmi linişti gândurile? Dar oare gândurile mele vor fi liniştite dacă se vor gândi doar la el? Nu cred, habar n-am. 
Cât de ciudată e postarea asta, şi cât adevăr are in ea. :)) Mda... dubios, ce să zic. 
Acum aştept să îmi vină vreo idee în legătură cu oprirea şi cu butonul din inimă care momentan e pe off.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :