duminică, 23 decembrie 2012

Aventurăăă!

-Vezi luminiţa aia?
-Aceea de departe?
-Da, e foarte foarte departe!
-Da, o văd.
-Eh, când vei uita unde sunt şi nu mă vei vedea, să ştii că am ajuns la ea!!!

Şi aş putea spune că începe să se contureze aventura numită simplu Bucureşti-ASE! Da, ai auzit (citit) bine! Nici eu nu credeam că voi ajunge acolo, dar cam asta pare să se întâmple. Planurile cam sunt făcute, mai urmează realizarea lor. Voi pleca din oraşul ce mi-a fost gazdă 4 ani. Oraşul în care am cunoscut cei mai frumoşi oameni, oraşul care m-a făcut să-mi iubesc viaţa şi traiul. Voi pleca spre un oraş gri, negru chiar, dar în acelaşi timp are şi albastru şi rosu şi verde, dar în principiu e gri. Voi merge acolo şi voi face tot posibilul ca, pe orice stradă merg, să devină colorată! Nu contează ce culoare, dar voi colora toate străzile care îmi vor simţi paşii timizi. Îmi va fi dor, pe cuvânt!!! Dar, pentru asta e trecutul... să ne fie dor de el. Acum scriu o pagină din trecutul de care îmi va fi dor peste câteva luni.
Stau uneori şi mă întreb dacă eu chiar vreau asta, dacă eu chiar vreau să plec?! Sincer, nu vreau neapărat, iubesc tot ce am aici, dar ce oportunităţi (luminiţe) se văd înspre Sud, mă fac să plec, să vreau să plec spre o viaţă mai bună! Şi am şi un plan B, dacă nu îmi place acolo, după facultate mă întorc :D Mwhahahaha!
Daaar, ce e de reţinut e că... se pare că nici un oraş nu îmi poate fi gazdă mai mult de 4 ani :)) nu mă suportă niciunul, toate oraşele mă fac să plec din ele, să fug departe, din fericire de data asta nu foarte departe... la doar 11,5 lei-bilet de tren! :))
Da, glumesc, cică... 

Dar faptul că las nişte suflete aici, în urma mea, mă întristează foarte tare. Foarte tare am spus! Dar până la urmă asta ne e viaţa, aş putea spune acum că sunt obişnuită cu o astfel de schimbare, pentru că data trecută mi-a fost MULT mai greu, ţinând cont că viaţa mea începea şi se termina cu banca din faţa blocului şi străzile din jur. Aici nici măcar nu am bancă în faţa blocului, aici nici măcar nu am nişte străzi pe care să le consider ale mele. Baaaa, să ştii că am, dar le ţin secret- pe cuvânt!
Şi ştiu că îmi va fi dor, dar din FERICIRE, mă voi putea întoarce oricând, voi putea veni oricând la Caffe Central, voi putea merge oricând pe strada Postăvarului, voi putea veni la orice concert din oricare bodegă centrală şi cel mai important voi putea veni oricând să mă întâlnesc cuuuu Blue Penguin. 
Oricând! 
Nu ştiu dacă e cea mai bună alegere, dar pare să fie! Nu ştiu dacă am curajul să fac asta, dar dacă pot, de ce să nu o fac?! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :