luni, 17 decembrie 2012

Blablabla.


Toţi bărbaţii sunt la fel.
Nu!
Niciodată nu am crezut, simţit, gândit asta.
Dar totuşi, de ce fiecare bărbat se enervează dacă îi spui că greşeşte?! De ce le sare ţandăra imediat ce ieşi din logica lor (uneori proastă) şi le spui ce au greşit?! De ce îi iubim atât de mult? De ce...
Lasă, nu mai spun nimic. Nu mai are nici un rost.    

4 comentarii:

  1. Itinerantul mereu3 februarie 2013, 08:24

    Dragă Puf de păpădie, mă simt onorat de faptul că-mi urmărești zbaterile „bloggărești”! Promit să-ți urmăresc blogul și, cu permisiunea ta, îmi voi trece adresa între favorite! Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Onoarea e de partea mea! Eu, in schimb, scriu numai prostii!

      Ștergere
  2. Itinerantul (încă) mereu4 februarie 2013, 19:50

    Eh! aici ai dreptate fifty-fifty: toţi scriem prostii, dar la unii (noi ne excludem, nu-i aşa?) prostiile sunt geniale! Aşa că mânjim şi noi spaţiul gol cu semne care-s scrijelite-n sufleţel... Ptiuuu!... am devenit liricoid, nu-i a bună! Oricum, mulţumesc pentru "accep".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare plăcere. În cazul în care vă gândeaţi să îmi citiţi blogul, nu cred că are rost, sunt foarte multe prostii. Dar dacă cumva vă plictisiţi vreodată şi veţi face asta, aştept comentarii, bune, rele, cum or fi... :))

      Ștergere

Părerea ta contează :