duminică, 2 decembrie 2012

Orb. Surd.

Sunt un om orb şi surd. 
Nu văd şi nu aud realitatea. 
Încă o să cred în suflete pereche aşa cum crede un om handicapat că se va însănătoşi vreodată. Eu încă pot să cred în reuşita vieţii mele, deşi trăiesc în ţara în care nimeni nu îţi garantează un viitor frumos. Eu încă visez că voi trăi acea dimineaţă lângă el, că voi trăi acea iarnă lângă el, acel apus, acel răsărit, eu încă pot să cred în asta. 
Mă uit în jur şi nu văd pe nimeni care să ocupe acest loc în inima mea, nimeni. Dar eu ştiu că e aici. De ce? De ce ştiu asta, de ce cred asta? 
Eu ştiu că e aici, dar nu ştiu de ce se ascunde. Oare vrea să îl caut eu? Nu ştiu, nu înţeleg.
Dar ştiu că e aici. 
Cum un om orb ştie că oamenii, casele, păsările, copacii, soarele, cerul sunt în jurul lui, aşa şi eu ştiu că e aici. Cum un om surd dansează pe o muzică pe care nu o aude, aşa eu mă învârt într-o lume creeată de mine,  departe de realitate. 
Eu ştiu că e aici, dar unde e? 
Eu doar ştiu că e aici...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :