luni, 28 ianuarie 2013

Iarnă. 18. Fulgi.

Încep să am 18 ani.
Cum e? ... la fel.
Nu am primit ce mi-am dorit cel mai mult, dar ştiam că nu o să primesc, nu ştiu de ce am mai sperat. Dar totuşi, mai sper, mai sper de la această vârstă acel cadou. Îl accept oricând. 

E iarnă. Mi-era dor să fie iarnă. Ninge. Mi-era dor să ningă. Mereu când ninge îmi vine în minte imaginea cu noi plimbându-ne printre blocuri seara, înconjuraţi de milioane de fulgi mari de zăpadă. Oare tu îţi mai aminteşti? Aproape că nu contează asta...
Aştept să retrăiesc aceste clipe ca să înlocuiesc vechile şi îngălbenitele imagini cu unele noi, cu nişte imagini vii, pline de viaţă şi de culoare. Pline de sentimente. 
Aştept multe lucruri. Mi s-ar putea spune să nu mai aştept şi să fac ceva să se întâmple tot ce aştept eu, dar dacă vrei să îmi spui asta, atunci spune-mi ce să fac, pentru că nu ştiu. Nimic nu merge, nu funcţionează.
Şi da, cred că acum am cea mai mare nevoie de asta.  Şi... nu e nimeni să îmi spună ce ar trebui să fac, nu ştiu dacă pot face ceva în direcţia asta, habar nu am... Şi e naşpa, e naşpa că mă gândesc non-stop la asta deşi ştiu că nu mai trebuie să fac asta, nu are niciun rost.
Silent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :