duminică, 13 ianuarie 2013

Palme. Suflet.

"care sunt în stare să-şi verse tot sufletul în palmele mele cu riscul de a-l scăpa pe jos pentru că e prea mare. sau pentru că am eu palmele prea mici. " 
             http://ialmosthadyou.blogspot.ro/

El va trebui să aibă palmele mari, imense. Infinite. Asta pentru că eu încă sunt în stare să îmi vărs tot sufletul  în palmele cuiva. De ce? Nu ştiu. Aşa sunt eu. De acum asta va fi condiţia principală, să aibă palmele infinite, ca să nu îmi scape sufletul pe jos, e singurul lucru care mi-a rămas, restul... e nimic. Dar dacă totuşi îl va scăpa? Sau dacă îl va arunca pe jos intenţionat... ce voi face atunci? Cred că va trebui să am şi eu palmele destul de mari să îl pot aduna şi lipi la loc. 

Ştii? Mă gândesc dacă eu am palmele destul de mari încât să ţin sufletul cuiva, în cazul în care va vrea să mi-l verse în palme. Şi cred că da. De fapt, aproape sunt sigură de asta. Cred că în palmele mele încape sufletul oricui, pentru că le-am crescut de atâtea ori ca să îmi strângă sufletul de pe jos, încât acum cred că le-ar fi uşor să ţină sufletul oricui. 
Da, am palmele infinite. Dar oare ei le au? Oare le-a pus cineva la crescut? Oare s-a gândit cineva să facă asta?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :