joi, 28 februarie 2013

Ana.

Îmi vine să te-njur de Dumnezeu, şi-apoi să-l rog pe El să te salveze.
Eşti binele precum eşti răul meu, cea mai cumplită dintre ipoteze...



O iubesc pe Ana. Face (a făcut?) parte din Anotimpul 5, o ştiu de când m-am apucat de chitară, de vreo 4 ani (ce a trecut timpul!!!). Cred că îi ştiu toate videoclipurile pe de rost, le-am ascultat de mii de ori şi când am crezut că m-am plictisit de ele, am luat-o de la început şi le-am redescoperit frumuseţea. 
O iubesc pe Ana. Îi ştiu toate încurcările din melodii, toate pauzele care nu ar fi trebuit să fie pauze, toate evenimentele spontane ce s-au întâmplat, dar o iubesc. Îi ştiu toate melodiile cântate noaptea târziu în cămin când nu avea chef să înveţe pentru examenul de programare, îi ştiu melodiile cântate într-o seara când urma să afle rezultatele la Bac, îi ştiu melodiile cântate prin munţi cu prietenii, îi ştiu melodiile cântate la microfon cu seriozitate. 
O iubesc pe Ana. Nu o cunosc pe Ana, dar o iubesc pe Ana.
Şi... abia aştept să plec la facultate şi să aştept cu nerăbdare momentul în care voi fi în sala în care ea va cânta...
O iubesc pe Ana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :