sâmbătă, 23 martie 2013

Cuvinte.

Am obosit. Am obosit să pun oameni pe primul loc când eu sunt pe locuri secunde pentru ei. Am obosit să iubesc oamenii, iar lor să nu le pese. Am obosit să aud de atâtea ori cât de importantă sunt eu în viaţa lor, dar când trebuie să o arate, se fac că plouă. Am obosit să cred în astfel de cuvinte. Şi crede-mă, am crezut foarte mult timp, am crezut că e aşa, am crezut că dacă ţii la cineva, acel cineva ţine şi el la tine. Am crezut în toate cuvintele spuse în orice zi, în orice noapte. Dar am obosit. Am obosit să cred în lucruri ireale, în lucruri care nu există. 
Şi totuşi, în oboseala mea, încă mai cred într-un colţ din suflet că acele cuvinte sunt adevărate şi aştept, aştept demonstrarea tuturor axiomelor. Şi na că am dat-o pe mate. :))

2 comentarii:

  1. Încercând s-o dau pe glumă amară, ți-aș spune că partea proastă cu axiomele e că ele nu trebuie demonstrate!..., ci „înghițite” ca atare (pe principiul: „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă”).
    Încolo, vorba lui Titulescu, aia cu... „toate momentele curg”!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, ai şi tu dreptate. Dar totuşi axiomele nu au fost ÎNCĂ demonstrate, dar se aşteaptă demonstrarea lor. :D

      Ștergere

Părerea ta contează :