vineri, 8 martie 2013

Steaua.

Am iubit Steaua când era pe locul 7-8 în campionat şi pierdea meci după meci. Am iubit Steaua când nu ştiam ce e ăla fotbal şi ce e ăla corner şi mai ales ce e ăla offside. Am iubit Steaua când era formată din Goian şi Dică. Am iubit Steaua când era portar Carlos. Am iubit Steaua când Bănel dădea autogol în meciul cu Real Madrid. Am iubit Steaua în meciul cu Dinamo Kiev 4-1 când Dică făcea dubla într-un meci fără speranţe. Nu cunosc Steaua din meciurile cu Valencia sau Midlesbrough. Am iubit Steaua când mă uitam la televizor şi erau 500 de oameni pe Stadion. Am iubit Steaua când, după atâta timp, am cheltuit o tonă de bani să merg la meciul cu Stuttgart şi au pierdut cu 5 la 1 cu mine pe stadion. Am iubit Steaua când lua bătaie de la dinamo sau rapid, dar am iubit-o şi mai mult când învingea dinamoviştii cu meciuri superbe. Am iubit Steaua când a trecut de Ajax şi pot să declar că a fost cel mai frumos meci al Stelei pe care l-am văzut de când urmăresc această echipă. Am iubit Steaua când erau 50.000 de oameni pe stadion. Am iubit Steaua aseară. Am iubit Steaua când doar nebunii sperau la victorie, iar noi, cei care am iubit Steaua în toţi aceşti ani, suntem aceşti nebuni, pentru că noi, în sufletul nostru, aşteptăm victoria indiferent de adversar sau de miză. Am iubit Steaua lui Rădoi, a lui Bogdan Stancu şi acum, acum România iubeşte Steaua lui Reghecampf, pentru că acum Steaua nu e a lui Rusescu, Latovlevici, Chipciu, Tătăruşanu sau Chiricheş, acum Steaua este a lui Reghecampf.



Prea puţine cuvinte pentru ce e Steaua în sufletul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :