marți, 16 aprilie 2013

Aşteptări.

Şi aş vrea să nu mai aştept nimic. Să nu mai aştept nimic de la oameni, de la situaţii, de la viaţă. Aş vrea să învăţ să-mi trăiesc viaţa aşa cum vine ea, cu bune şi rele, cu fericiri şi cu tristeţi, să o trăiesc fără să am vreo aşteptare de la ea. Aş vrea să ştiu să fac asta, aş vrea să învâţ să fac asta. 
Aş vrea să pot accepta toţi oamenii aşa cum sunt, să nu am nevoie să fie altfel, să nu aştept să fie într-un anumit fel. Aş vrea să pot suporta toate situaţiile de rahat care îmi sunt oferite, aş vrea să nu mai cedez niciodată nervilor şi să pot suporta orice. Aş vrea să mă trezesc într-o dimineaţă şi să fiu aşa: fără aşteptări.
Dar nu pot. Pentru mine aceste aşteptări vin în sinonimitate cu visele, cu idealurile. Cum aş putea să am nişte idealuri dar în acelaşi timp să nu am nici o aşteptare de la nimeni şi nimic? Cum aş putea să îmi ating aceste idealuri fără a le avea? De unde aş şti că le-am atins? 
Nu pot. Nu pot trăi o viaţă fără aşteptări, deşi mi-aş dori asta. 
Poate aş putea doar să am aşteptări mai mici şi idealuri mai mari. Dar nu ştiu ce să zic nici despre asta...


Pe lângă subiect: Am luat SALAAAAA pentru permisul de conducereee! :))
Pe lângă subiect 2: M-am săturat să fiu în clasa a 12a. E greu.

2 comentarii:

  1. Ştii mitul Pandorei..., atunci ştii şi faptul că ultima a ieşit din sipet Speranţa, iar Speranţa înseamnă aşteptare... Aşteptarea nu e totuna cu împlinirea ei..., dar oferă o nouă şansă: asta-i viaţa!!!
    Şi..., apropo!, eu mi-aş dori să mai fiu a douăşpea...
    Şi FELICITĂRI pentru Sală!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, cred că o să îmi fie dor de perioada aceasta, dar totuuuuşi... :))
    Mulţumesc pentru... felicitări. :D

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :