marți, 23 aprilie 2013

Azi.

Azi dimineaţă m-am trezit târziu şi am ajuns cu două ore mai târziu la şcoală, prin urmare a trebuit să stau vreo zece minute pe hol să aştept să se sune. Am mai păţit din-astea.
Se auzea vocea profului de română ce preda la clasa lui de (încă) boboci. M-am gândit apoi că se întâmplă des să-i auzim vocea în alte ore şi că o sa îmi fie dor de acea voce. Îmi va fi dor să îi aud vocea puternică atunci când predă, vocea caldă când ne sfătuieşte sau vocea şoptită când ne spune un secret. Îmi va fi dor chiar şi de vocea lui foarte asurzitoare în acele câteva ore de română în care am dormit. Îmi va fi dor să stau pe hol şi să ascult vocile tuturor profesorilor ce predau în acel moment. 
M-am gândit apoi că abia aştept să se termine liceul pentru a putea să revin apoi în acest loc sub forma unui fost elev, cred că e un sentiment interesant să revezi locul în care ai petrecut 4 ani din viaţă. Mai e doar o lună, o lună până nu vom mai fi liceeni, o lună foarte aglomerată dar totodată o lună ce, probabil, va rămâne mult timp în amintirile noastre.
Dar să revenim la profu' de română... îi felicit şi chiar îi mulţumesc pentru ceea ce face pe blogul nostru şi mi-ar place să fac şi eu asta pentru profii nostri, deşi dacă aş face asta, aş scrie pe blogul meu... Sunt oameni cărora le datorăm poate chiar cariera noastră şi într-un fel sau altul chiar viaţa noastră.
Dar atât acum, după mult mult muuuult timp am reuşit să scriu o postare pentru blog la scoală, e fain să faci asta. :))

Un comentariu:

  1. Cu ani în urmă, elevele (foste) care mă căutau ascultau din curte și... mă reperau, apoi (ca și acum!) intrau în clasă, știind că, orice aș fi făcut cu clasa, întrerupeam pentru a discuta cu ele și a le prezenta emoționat... „actualilor”. Asta e!

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :