miercuri, 24 aprilie 2013

Da.

Şi tot ce îmi doresc de la aceste nopţi de primăvară e să merg într-o noapte şi să stau pe o bancă oarecare dintr-un parc oarecare şi să vorbesc cu cineva. Sau să tăcem. Sau să ascultăm muzică la căşti şi să bem cola, sau doar să ascultăm muzică. Sau  să le facem pe toate pentru că aş vrea ca această noapte să o petrecem acolo până la răsărit, până încep maşinile, oamenii şi autobuzele să mişune.
Chiar îmi doresc să fac asta, îmi doresc să stau cu cineva ore întregi acolo şi să simt că noaptea aceea e atât de lungă încât nu se va termina niciodată, dar totodată să ştiu că ea va fi una dintre cele mai scurte nopţi.
Dar n-o să se întâmple... n-avem noapte, n-avem bancă, n-avem parc, n-avem cineva. Dacă n-avem, n-avem...ce să facem acum? :))

6 comentarii:

  1. Permiți o poveste?..., dacă da, ți-o spun...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc!
    Povestea spune cam așa: era o primăvară nebună, uite ca asta. Orașul era plin de florile copacilor..., la noi, salcâmii, plopii, sălciile..., ceea ce nu înseamnă că lipseau teii și zarzării, merii și caișii. Ei! acasă la mine primăvara vine mai devreme ca pe-aici.
    Eram licean de-a unșpea... M-am dus pe bd. Cuza și mi-am luat iubita - sosirea mi-o anunțam fluierând „Susanna”. A ieșit rapid, era frumoasă, ca... toate iubitele tuturor îndrăgostiților. Deși erau destule biserici pe traseu (am făcut o scurtă escală la Sfânta Maria, pentru ca ea să-și anunțe mama că am venit și plecăm...) și ne-am îndreptat spre Centru: ținta era „Biserica Greacă”, un fel de simbol al orașului, un fel de catedrală neîncoronată a orașului. Evident, strada (Călărași), curtea, incinta bisericii erau supraaglomerate. Ne-am făcut loc și am pătruns până spre altar. N-o lungesc - a fost o slujbă așa cum se cuvine celebrării Învierii Domnului. Strălucitoare și bilingvă. Cred că am stat până spre unu... Și am plecat. Spre casa ei...
    Cerul era spuzit de stele, noi purtam cu grijă luminile luate din biserică și eram fericiți. Centrul, Poligonul, atât de dragul bulevard (lui Istrati și nu numai lui...) Sfânta Maria și Grădina Mare - parcul-emblemă a orașului. Era o liniște desăvârșită, vreo două trei perechi (de prieteni) își căutau, ca și noi, un loc doar al lor pe băncile pustii ale parcului. Eu - știam ce știam - am ales să mergem pe aleea care ducea spre „Privighetoarea” (o minunată grădină de vară - închisă la ora aia). Pe aleea aia instalaseră edilii orașului o statuie (un bust) al lui Panait Istrati, iar eu doream să-i aduc lumină mereu neliniștitului revoltat!
    Ne-am așezat, nu înainte să așez cu pioșenie lumina mea la baza soclului impunător al bustului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi cum îţi spuneam, era o linişte indescriptibilă, auzeam cum arde sfârâind lumina... şi, din când în când, ghiersul privighetorilor. Eram extaziaţi şi, evident, vorbeam numai despre frumos, uitându-ne la cerul spuzit de stele. Mi-era grozav de dragă fata aia... Şi fumam asiduu, cu (interzisă!!) plăcere adolescentină (n-o deranja, deşi la ea acasă nu se fuma...).
    Povesteam fiecare câte şi mai câte şi ne sorbeam vorbele unul celuilat. Istrati ne zâmbea complice... Ştia el ce ştia! Şi eu ştiam (parţial...) că fusese un aprig iubeţ... Iarba, de un verde întunecat, strălucea iar luna avea grija scenografului: arunca raze neaşteptate pe firele vegetaţiei parcului... Din loc în loc, lumini şi şoapte ale prietenilor cu care ne porniserăm... ERAM ATÂT DE DOI!!! Eram chiar extaziaţi: era noaptea Învierii, a mărturisirii iubirii noastre veşnice..., a celebrării anonime a bustului. Indescriptibil!
    Şi-atunci, din cocheta ei poşetă, a scos, înfiorător de firesc, două felii de cozonac şi două
    ouă roşii. Ochii ei de "culoarea castanelor coapte" străluceau a fericire. Mi-a întins firesc un ou şi am ciocnit, rostind emoţionaţi "Hristos a-nviat!" şi "Adevărat a-nviat!".
    Am mâncat în tăcere, cu o solemnitate neimpusă, deşi, cred, fiecare dumicat era însoţit de săruturi aprige ca nişte jurăminte de nedezlegat...
    Ne-am ridicat şi ne-am pornit pe "Sfânta Maria", valsând parcă, nu mergând.

    RăspundețiȘtergere
  4. LA MULŢI CU SĂNĂTATE, BUCURII ŞI ÎMPLINIRI! Să-ţi fie viaţa tot o fericire, să ai parte de-a lungul ei de tot ce-i mai frumos, să fii sănătoasă şi, mai ales, să fii veselă că ASTA-I VIAŢA TA!

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :