sâmbătă, 13 aprilie 2013

Întâlnire cu trecutul? Anulat.

Şi nu mi-am întâlnit trecutul... cum scriam într-o postare anterioară că îl voi întâlni. Planurile sunt făcute ca să se destrame. Dar probabil e mai bine aşa, poate aşa a trebuit să fie. 
Am mai vorbit de câteva ori, dar de fiecare dată îmi vin în minte aceleaşi imagini de acum câţiva ani, aceleaşi repere, aceeaşi poveste. Nu ne-am mai văzut de atunci. Iubesc tehnologia, datorită ei putem vorbi cu oameni care sunt la mii de kilometri de noi. Şi, pe lângă asta, iubesc tehnologia pentru că poţi să şi vezi acea persoană.
Aseară ne-am revăzut, cu ajutorul tehnologiei. A fost ciudat şi interesant în acelaşi timp, era la fel dar totuşi altfel. Aceeaşi ochi, aceleaşi buze, aceeaşi faţă, dar parcă ochii erau mai mari, buzele mai altfel iar faţa, pe faţă se vedea cel mai bine că au trecut 4 ani de când nu ne-am văzut. A fost un fel de noapte albă, pentru că am stat până la cinci şi ceva să vorbim, şi am avut ce, şi am mai fi avut ce încă multe, multe nopţi albe, care poate vor urma, cine ştie. 
Deşi am vorbit, nu aş fi avut nevoie de asta, îmi era de ajuns să stau leşinată pe scaun în noaptea târzie şi să privesc cum făcea ordine între hârtii sau cum completa fel de fel de porcării. Era de ajuns. A fost momentul acela când cuvintele n-au nici un rost, când cuvintele vin doar ca să nu fie linişte, momentul când cuvintele sunt degeaba. Dar au fost şi cuvintele, probabil ne ascundeam de liniştea în care vroiam să stăm... habar n-am. 
În fine, habar n-am de ce am scris asta aici, ba da ştiu, am scris asta aici ca nu cumva să uit această experienţă, sunt mai uitucă de felul meu... :)) 
Concluzia? Lasă, mai bine să nu tragem acum o concluzie! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :