miercuri, 1 mai 2013

De prin lume adunate.

Ahh, de când îmi doresc să fac asta!!! - cred că devine postarea mea preferată.


Fiindcă sunt o proastă şi fiindcă înnebunesc după fiecare cuvânt al tău! Boala pe care o dai tu nu se vindecă niciodata. Şi febra ta ţine tot timpul. Vrei să mai ştii şi altceva? M-ai aruncat în drum şi te-ai întors după doi ani, şi sunt înnebunită după tine. Şi dacă ai să mă arunci iar şi ai să te întorci după o sută de ani, tot am să te urmez. Mor după tine şi te urăsc, şi aştept să-mi faci ceva rău.


- Am treizeci de ani. 

- Nu ştiu ce înseamnă asta, dar trebuie să fie tare frig până acolo.

- Lângă tine, lumea ar putea să-mi pară mai frumoasă. Aş vrea să te iau prin locurile pe unde am umblat. Poate că mi-ar place abia acum.




- Îmi place să te privesc cum creşti! spuse el. Ce are să se întâmple mai târziu, nu are să fie aşa de frumos ca astăzi.
- E drăguţ tot ce spui.
- Atunci închide ochii şi creşti mai departe.



- Într-o zi am să te iau în braţe!
- Ştiu.
- Te-ai gândit dacă e drept sau nu?
- Nu m-am gândit.
- Vrei să te gândeşti?
- Nu.
- Ce ştii despre mine?
- Am uitat.
- Ce vrei să ştii?
- Nimic.
- Ţi-e teamă?
- Puţin.


- Tu eşti muzica mea! Nu vreau să mai ştiu de nicio altă muzică, afară de tine!



- Odată o să uit şi cum mă cheamă. Daca el m-o striga într-o dimineaţă cu alt nume, am să cred că ăsta a fost numele de totdeauna.



- Dacă eu aş muri într-o zi, aş vrea să ştii că ai fost cea mai frumoasă minune din viaţa mea.



Nu voia să se întoarcă acolo; era certată cu marea pe toată viaţa - cum era certată cu toate locurile pe unde fuseseră împreună. Ştia că fiecare stradă, fiecare sală de spectacol, fiecare colţişor unde mergea cu el acum, aveau să-i fie interzise în viitor. Şi el nu înţelegea asta, era în stare să-i consume întreg pământul, să nu-i mai lase un refugiu, cât e lumea de mare.




"Arătătoarele se mişcă implacabil! Orice s-ar întâmpla, timpul trece, şi eu merg odată cu el. O învârtitură a secundarului, un minut. Şaizeci de minute, o oră. Au mai rămas şaptezeci şi trei. Ceasornicul nu poate să se oprească şi duce timpul cu el!"
Radu Tudoran în Fiul risipitor

- Într-o vreme, dacă mi-ai fi spus că la miezul nopţii, în locul lunii, are să răsară soarele, aş fi stat ca o proastă, noaptea întreagă la geam, şi l-aş fi aşteptat să răsară.
- Eva, dacă aş fi spus eu că soarele răsare la miezul nopţii, să ştii că ar fi răsărit; n-ai fi aşteptat degeaba!



Când spunea "Sunt trist", i se părea că-i spune "Te iubesc!".



















                  



                                     
To be continued...
  



    



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :