duminică, 2 iunie 2013

Nu ştiu.

Şi stau şi mă întreb de ce idealurile mele nu sunt aşa de mari ca ale altora. Mă întreb de ce eu nu cred că pot mai mult, de ce nu cred că într-o săptămână, două, trei se poate învăţa pentru admitere. Mă întreb de ce nu îmi propun să dau admiterea acolo unde am vrut atâta timp.
Mă întreb de ce naiba aş vrea să intru acolo, până la urmă niciuna dintre aceste facultăţi (cu admitere sau fără) nu îmi oferă niciun viitor clar, deci de ce aş vrea să îmi frec creierii 3 săptămâni după bac ca să intru la ASE şi să fac acelaşi lucru în viaţă care l-aş face şi dacă aş intra la UNITBV.
De ce să nu încerc să intru la ASE? Dar de ce aş încerca?
De ce naiba să mă mut IAR, dar de ce nu aş face-o?
Mă întreb ce trebuie să fac în viaţa asta, mă întreb care e rostul? 
Nu consider că facultatea pe care o faci ajută ATÂT de mult, astfel rezultă că nici nu contează atât de mult cât contează după facultate norocul şi ŞANSA ÎN VIAŢĂ. Şi atunci, de ce n-aş putea să stau liniştită şi să dorm în patul meu, să rămân în camera mea şi în oraşul meu? Dar dacă cumva şansa mea e în Bucureşti şi eu o ratez din, citez, "comoditate". Şi dacă totuşi îmi voi freca creierii după bac 3 săptămâni să învăţ pentru admitere şi voi intra la ASE şi şansa vieţii mele e aici? Atunci ce naiba voi face? 
De ce nu pornim în viaţa cu o foaie sau o agendă în care să ne fie scris tot ce trebuie să facem, cui nu îi convine să facă altceva, dar pentru cei nehotărâţi ca mine, să fie naibii cineva care să te trimită undeva şi gata.
Mda, m-am cam enervat cu toate porcăriile astea. Aştept şi eu să văd unde mă duce viaţa asta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :