duminică, 9 iunie 2013

Răspunsuri.

Mă caut printre rândurile acestui blog și mă găsesc de fiecare dată. Mă găsesc de fiecare dată mai supărată, mai fericită, mai vioaie, mai adormită, mai visătoare sau mai dezamăgită. Mă găsesc mereu diferit, dar mereu sunt aceeași eu. 
Mă caut deseori când mă simt singură, mă caut probabil din dorința de a afla cum îmi era altă dată, prin ce stări am mai trecut și ce am mai simțit. Și e bine, când mă simt singură mi-e bine să vin aici și să scriu dacă am ceva de zis sau să îmi citesc vechile postări și să-mi simt vechile amintiri.
Când intru pe acest blog mă simt ca și cum m-aș vedea într-o oglindă, de fapt e ca și cum aș vedea gândurile mele aliniate frumos și cât de cât ordonat în fața mea. Iar fundalul acesta îmi reprezintă destul de mult mica mare dezordine ce se află printre gândurile mele ordonate. Mă simt acasă cu adevărat de fiecare dată când mă citesc. Mă simt doar eu cu mine într-o lume în care, deși sunt invitați și alții, la final rămân doar eu. 
Am o minte și un suflet ce-mi pun zilnic întrebări. Viața mea însăși este o întrebare permanentă. Dar oare dacă n-ar exista aceste întrebări, pentru ce am mai trăi noi ca oameni? Care ne-ar mai fi rostul dacă nu acela de a afla răspunsuri? 
O bună parte din viață îmi uram întrebările pentru că mi-era frică să-mi răspund, mi-era incomod să găsesc răspunsurile care erau chiar lângă mine. Dar m-am obișnuit, m-am obișnuit cu întrebările sufletului meu și le primesc oricând și oricâte. Dacă găsesc și răspunsuri sau nu, asta deja nu mai contează. Nu mai contează pentru că am o minte liberă și un suflet mult mai liber (mi-l consider) așa că acum mi se poate pune orice întrebare. Nu mi-e frică de niciuna pentru că am reușit să accept orice adevăr ce există în jurul meu.
În acest blog găsesc de multe ori răspunsuri la întrebările mele și culmea, răspunsurile sunt scrise chiar de mine! Scriu și acum, poate într-o bună zi voi găsi un răspuns în această postare la cine știe ce întrebare.
Să ne lăsăm sufletele libere să viseze și să întrebe, abia atunci vom fi niște oameni puțin mai liberi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :