marți, 30 iulie 2013

O privire.

Ne știm, pardon, te știu de ceva timp. Cred că de vreun an, sau chiar mai puțin. Când te-am văzut prima dată am știut că ești o persoană specială, nu mi s-a demonstrat asta încă dar cred în intuiția mea. Mi se pare că ești un om special și tare aș vrea să aflu de la sursă dacă e adevărat sau nu, dacă ești așa cum cred eu că ești. Dar ce motiv aș avea sa vorbesc cu tine? Abia îți știu numele, de ce oare te cred special? Habar n-am. Ce aș putea să-ți spun sigur e că intuiția mea nu m-a dezamăgit niciodată.
Nu te-am mai văzut de mult, de când s-a terminat școala, poate chiar mai devreme de asta. Te vedeam rar, dar mi se făcea ziua mai frumoasă când apăreai pe coridor cu un mic zâmbet în colțul gurii. Ieri te-am văzut. O fi un semn? Stăteam liniștită pe o bordură în Piața Sfatului, priveam oamenii (MULȚI!) și ascultam muzică la căști, aveam minute bune de așteptat... Când, dintr-o dată, în toată mulțimea de oameni, te văd... cu același zâmbet ascuns (hmm, cred că așa e defapt fața ta :) ). Te-am văzut și m-am blocat pentru o secundă, dar mi-am revenit repede. Erai cu mai multe persoane care s-au oprit cu o treabă (nu mai detaliez), iar tu... ce puteai să faci? Te-ai îndreptat spre bordura pe care stăteam eu și alți oameni necunoscuți și te-ai așezat. Până să ajungi la bordură, te-am privit. Și tu la fel. Încercam amandoi să ne dăm seama de unde ne știm. Eu am știut de la început asta, poate și tu... Te-ai așezat pe bordură la câțiva metri mai încolo, te priveam cu coada ochiului, tu făceai la fel. M-am gândit dacă să te salut sau nu, dar n-am făcut asta, tu trebuia să o faci. Ți-ai scos căștile albe și ai început să asculți muzică. Făceai ce făceam și eu. Mă întrebam dacă oare ascultăm aceeași melodie. :)) Ar fi fost prea ciudat... Mă gândeam oare cât o să mai stai acolo... Ai stat mult timp și m-am bucurat. Habar n-am de ce, poate pentru simplul fapt că din atât de mulți oameni, cunoșteam pe cineva. Dar nu te cunosc, abia știu cum te cheamă...
Privirile dinainte să ajungi la bordură oare înseamnă ceva? Habar n-am. N-o să mă mai gândesc la tine, promit. Sau mai bine nu promit. :)) O să uit eu privirea aia a ta, cumva... O să văd altă privire pe care să o memorez și poate te voi uita. 
Dacă citești vreodată asta, poți să mă saluți, vreau doar să aflu dacă ești special. :)

Un comentariu:

  1. “De-a pururi noi vom semăna cu Luna,
    Căci ochii noştri-i văd doar strălucirea
    Pe care Soarele i-o împrumută.” (Michelangelo)

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :