duminică, 21 iulie 2013

plec.

Nu știu cum să zic dar uneori ies din casă doar ca să nu-mi mai ascult gândurile și ecoul lor amplificat de interiorul celor patru pereți albi. Mă doare. Mă dor urechile și mă doare mintea să îmi mai ascult viața. 
M-am săturat să îmi ascult durerile non-stop. Acum plec și sper ca, în zgomotul orașului, gândurile să tacă. Sau cel puțin să nu le mai aud... Sau măcar să nu le mai pot asculta... 
Plec, nu știu unde și pentru ce, dar plec. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :