vineri, 26 iulie 2013

Vis.

Cred că e destul de dureros să știi că nu te poți întoarce niciodată în casa în care ai trăit cele mai frumoase clipe, cele mai intense aventuri și cele mai agitate zile. Cred? Doamne, sunt sigură. E atât de greu să știi că, acei pereți între care ai stat atâta timp, sunt acum ai altcuiva. Să știi că nu te mai poți întoarce niciodată acolo...
Asta înseamnă să stai cu chirie. Stau cu chirie de 13 ani, am schimbat 4 locuințe până acum și mi-e dor de toate în aceeași măsură. Mi-e dor de fiecare cameră a mea. Mi-e dor de fiecare bucătărie, fiecare baie, fiecare mobilă. Mi-e dor mai ales de gândurile pe care le aveam în acele case, mi-e dor în special de persoana care eram în acele perioade. Dar nu îmi pot aminti de mine, nu mă țin minte. 
E atât de greu să nu ai un loc pe care să-l numești acasă și când spui acasă să o spui din tot sufletul și cu toată gura... E atât de greu...
Și cu aceste lucruri împlicate în poveste, cel mai mare vis al meu a devenit cumpărarea unui apartament. Și am spus-o de multe ori, nu-mi pasă că voi plăti rata la banca zeci de ani de zile, gândul că într-o zi va fi complet al meu depășește orice greutăți. Acesta este cel mai mare vis al meu. Îmi doresc ca într-o zi să mă trântesc pe o canapea și să știu că orice sentiment voi trăi apoi, va rămâne veșnic între acei pereți. 
Abia aștept acea zi. 
Abia aștept să nu mai trebuiască să folosesc cuvântul chirie, chiar dacă va fi înlocuit cu rată, măcar... sună mai bine și... mai stabil.
Stabilitatea e un lucru care mi-a lipsit foarte mult în viață și îmi doresc ca într-o zi să am atât de multă stabilitate încât... să mă satur.
Abia aștept acea zi.

4 comentarii:

  1. E și ăsta un ideal, și te-nțeleg perfect: o casă, fie cât de mică, îți dă sentimentul stabilității, al confortului... casnic, al împlinirii (știi vorba aia cu Omul: un Copil, o Casă, un Pom!).
    Pe de altă parte, ea-ți îngrădește libertatea, posibilitatea de a umbla cu traista-n băț pe unde te taie capul și-ți dorește suflețelul... (vezi cazurile Eminescu sau Panait Istrati!) Ufff! Cine știe cum e mai bine?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că pentru fiecare e bine în altfel. Eu am tot umblat cu traista-n băț atâția ani... și o să mai umblu câțiva. Deci pentru mine sunt sigură că o să fie bine în acest fel. :)

      Ștergere
  2. Buna :) Am dat acum de blogul tau si lasa-ma sa-ti spun ca scrii foarte frumos si sunt sigura ca esti o persoana minunata.
    Ca sa nu mai spun ca oriunde am locui, Brasov-ul ramane cel mai frumos oras, el e casa noastra! (Zodie? tot Varsator :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc de comentariu! Te aștept cu păreri și la alte postări, și tu ai un blog minunat! :)

      Ștergere

Părerea ta contează :