duminică, 11 august 2013

Trecut și prezent.

Băi, nu știu alți cum fac, dar eu sunt directă, uneori prea directă! O fi bine, o fi rău... nu știu, dar nu am de gând să schimb asta. Pe principiul că prefer adevărul rău decât minciuna bună, întotdeauna am încercat să spun cât mai clar ce am pe suflet ( sau pe creier, depinde de caz ). Nu îmi place deloc și nu accept ocolirea adevărului, sau încercarea de a ascunde ceva. 
Simți ceva? Spune-o. 
Vrei ceva? Cere. 
Nu îți convine un lucru? Cere schimbarea, sau fă-o chiar tu! 
De amintit momentul pomenit și în descrierea profului de română când am recunoscut (,,prima din clasă") că nu îmi place să citesc și mai ales, că nu citesc. M-a mâncat cineva? Nu. Orele au decurs în continuare la fel iar notele mele nu au avut de suferit. De ce aș fi mințit dacă adevărul era că eu nu citeam absolut nimic.
Că tot vorbeam azi de regrete... cred că un lucru foarte, dar foarte important în viață e să nu avem (prea multe) regrete. Evident că măcar câteva acolo, sau măcar niște umbre de regrete, avem toți, dar consider că este important să fim siguri pe deciziile pe care le luăm pentru a nu ajunge la regrete.
Ce regret eu? Cam nimic... În clasa a opta mi s-a pus în față pe nepregătite planul mutării în Brașov. Atunci am rămas pentru prima dată mască, tablou, am rămas șocată de ce auzeam, mi s-au înmuiat genunchii și m-am așezat. După ce am aflat tot planul, am fost întrebată: ,,Ce zici? Ne mutăm?". Ce puteam eu oare să zic? Povestea-i lungă, dar contextul vieții noastre făcea ca balanța să se încline TOTAL spre răspunsul: ,,Da..." pe care l-am și dat. Ce naiba?! Depindea de mine mutarea asta? Chiar nu cred.
 Dar a rămas un mic regret al meu, ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi spus: Nu!, ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi refuzat orice argument puternic ce mi se punea în față? Oare lucrurile ar fi stat la fel? Habar n-am! Și nu voi afla asta niciodată.
Și poate că e mai bine așa. Până la urmă nu regret faptul că m-am mutat aici și etc etc etc, ci regret că nu am avut șansa să văd și scenariul prin care aș fi spus da.
Sunt directă. Dar n-am fost întotdeauna așa.

2 comentarii:

  1. Ca (mai) pricepută, poți să-mi explici de ce contorul meu e blocat la Paști???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu mă întreb același lucru. Habar n-am... o să încerc să caut să văd care-i treaba. :)

      Ștergere

Părerea ta contează :