luni, 19 august 2013

Zâmbete.

Aș vrea să ies pe stradă și să văd doar oameni cu zâmbetul pe buze. 
Ies pe stradă destul de des, dar zâmbete de oameni nu prea văd niciodata. 
De ce am devenit atât de triști? 
Oare grijile zilnice sunt atât de puternice încât să ne fure zâmbetele? 
Oare toate gândurile astea din capul nostru sunt atât de negre încât nu ne mai arătăm zâmbetul? 



2 comentarii:

  1. Draga mea naivă dragă..., România nu mai zâmbeşte de vreo cincizeci de ani!, a-ncercat, timid, în decembrie '89, dar... şi-a revenit.
    TU ai observat abia acum...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am observat eu de mult... dar n-am scris până acum. :)

      Ștergere

Părerea ta contează :