duminică, 8 septembrie 2013

De ce?



Aş avea atâtea să vă reproşez. 
Da.
Vouă, celor ce mă minţiţi zilnic fără să aveţi motive să faceţi asta...
Am trăit ieri un moment în care pur şi simplu nu am ştiut cum să reacţionez, deşi am o mare putere de stăpânire în momente critice. M-am trezit într-o discuţie care, chiar dacă nu se referea la mine, mă implica şi pe mine total, iar eu... eu habar nu aveam despre ce se discută. 
Aş avea atâtea să vă reproşez.
Eu urăsc să mi se ascundă adevărul, dar de unde să ştie asta familia mea? Ce nevoie au ei să mă cunoască???...
Chiar ei îmi ascund adevărul fără să aibă nici un motiv să facă asta. Nu înţeleg de ce şi sincer! nu voi înţelege niciodată. 
Mi-am dorit de atâtea ori să îl cunosc. Mi-am dorit de atâtea ori să pot să am o discuţie cu el, să pot să îl întreb... Iar ei, restul, îmi închid orice şansă de a face asta prin simplul lor comportament...
Nu înţeleg şi nu voi înţelege niciodată de ce... Poate singura explicaţie pe care o pot găsi e că... nu toată lumea ştie ce înseamnă cuvântul comunicare.
Sincer? Nu mai am ce să comentez şi cred că e un lucru totuşi prea personal ca să îl public aici. Deci nu încerca să înţelegi ceva... 
Eu sincer nu înţeleg nimic din ce se întâmplă. 
Dar totul îmi merge bine, cu bune şi cu rele, totul merge bine...
Aş avea atâtea să le reproşez şi totuşi nu o fac, pentru că m-au învăţat să tac mai de mult, iar eu... eu nu mai ştiu să le vorbesc... Şi să nu credeţi că nu am încercat să fac asta pentru că am încercat, dar degeaba.
Să avem o noapte bună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :