luni, 2 septembrie 2013

Toamna.



A venit toamna. Toată lumea ştie şi toată lumea vorbeşte despre asta.
Nu ştiu dacă e la fel pentru toată lumea dar pentru mine toamna înseamnă un nou început. În fiecare an aşteptam să vină toamna ca să îmi pun în aplicare noile planuri. Am iubit mereu toamna pentru aceste noi începuturi pe care mi le-a oferit. Nu am urât toamna pentru toate planurile nereuşite, pentru că a fost mereu din vina mea. 
Toată vara mi-e dor de frig. Mi-e dor de degete reci si de hanorace şi pături pufoase. Odată cu septembrie, vine şi frigul. Vine frigul ce ne răceşte trăirile exterioare dar le amplifică pe cele interioare.
Toamna nu e anotimpul meu preferat, nu mi-ar fi plăcut să mă nasc toamna, cred că, aşa cum sunt acum, mă potrivesc perfect cu tot ce ţine de mine, inclusiv anotimpul naşterii. 
Mi-a plăcut toamna mereu. Are ceva aparte. Are acel... abia aştept să vină septembrie, pentru că da... mie nu îmi place vara şi punct. Toată vara îmi doresc să vină toamna şi odată cu asta încep să trăiesc. Încep să fac şi altceva în afară de nimic. 
Toamna aceasta am multe planuri, ca întotdeauna, dar de data asta sunt sigură că se vor întâmpla. Nu ştiu de ce sunt sigură, dar important este că sunt. Toamna aceasta, odată cu începerea facultăţii, toţi începem un nou capitol din viaţa noastră. Dar de data asta, pentru prima oară, ceva s-a schimbat. Poate eu m-am schimbat... Nu am nicio aşteptare de la acest capitol. Îl las doar să văd de ce e în stare. Îl las să-mi arate toate surprizele pe care le are de oferit şi îl las să facă ce vrea din mine. 
Nu promit nimic faţă de ceilalţi, îmi promit doar mie. Nu sper nimic de la ceilalţi, sper doar de la mine. Poate că asta s-a schimbat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :