joi, 31 octombrie 2013

Inevitabil.

Uneori avem nevoie să ni se dea în cap cu ceva. Viaţa noastră tinde uneori să ajungă la un nivel prea visător, prea ireal sau prea... în nori. :) Eh, în astfel de momente avem nevoie de întâmplări care să ne aducă cu picioarele pe pământ, care să ne facă să preţuim din nou tot ce avem, care să ne facă să fim mulţumiţi de tot ce avem. 
Moartea. Nu cunosc acest sentiment. Nu am avut momentan niciun deces în familia apropiată, care să mă marcheze definitiv. Nu ştiu cum e să trăieşti ştiind că nu vei mai vedea niciodată ACEA persoană, că nu vei mai putea vorbi niciodată cu ACEA persoană... habar n-am, dar bănuiesc că nu e tocmai plăcut. Fiecare despărţire se termină, măcar la nivelul gândului, cu ,,ne vedem data viitoare" sau ,,sper să ne mai vedem" dar nu, aceste despărţiri nu se pot termina cu astfel de gânduri. Aceste despărţiri sunt definitive, iar aceste gânduri cred că dor cel mai mult în acele momente. 
Şi se poate întâmpla atât de repede... într-o clipă, o clipă ce poate însemna un an sau 7 zile, oricât ar fi, tot repede e când e vorba despre dispariţia ACELEI persoane.
Nu e ca şi cum îmi doresc să cunosc aceste sentimente de pierderi prea repede, dar sper ca în acele momente să îmi aduc aminte de gândurile mele de fiecare dată când aflam despre dispariţia unei persoane dragi pentru altcineva, acele gânduri ce nu au fost puse niciodată în cuvinte. Ce rost îşi mai au cuvintele atunci? Ce rost mai au explicaţiile, încurajările, speranţele... Niciun rost. În acele momente nu se mai poate schimba nimic. Aşa credem toţi. Deşi sunt sigură că e extraordinar de greu să poţi fi altfel în acele momente, cred că e mult mai bine să schimbi un pic perspectiva din care priveşti problema şi să fii cât de cât ok cu cele întâmplate. 
Momentele grele din viaţă există pentru a ne aduce cu picioarele pe pâmănt, pentru a ne face să realizăm ce e tocmai important în viaţă, pentru a ne face să preţuim fiecare lucru mărunt şi aparent neînsemnat din jurul nostru.

Un comentariu:

  1. Am fost şi pe-aici... Sunt mereu, dar nu vreau să te inoportunez cu învechitele-mi opinii...

    Pentru cele scrise de tine: află că eşti o verigă a lanţului şi că dramatic e când devii ultima!

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :