duminică, 17 noiembrie 2013

Din adâncuri...

Eşti singura persoană care mă face să simt un pic de ură, sau de fapt nu ştiu dacă se poate numi aşa, nu ştiu exact ce reprezintă pentru că sunt incluse foarte multe alte sentimente. Îmi omori orice aşteptări, le iei şi le toci mărunt apoi mi le arunci în faţă. Eşti persoana care ar trebui să mă ajute cel mai mult, să mă susţină cel mai mult şi din toate punctele de vedere. Iar tu... tu nu eşti nicăieri şi nu faci nimic din ce ar trebui... 
Eşti singura persoană care m-a făcut vreodată să scriu despre sentimente negative din adâncul sufletului meu. Eşti singura persoană care mă face să am sentimente negative.
Mă dezamăgeşti în fiecare zi. Eşti singura persoană la care, când mă gândesc, primul lucru care îmi vine în minte e ceva negativ. 
Eşti persoana care ar trebui să îmi deschidă drumuri, să mă ia de mână şi să mă conducă pe cele mai bune, frumoase şi uşoare drumuri, dar nu faci asta! Eşti persoana care ar trebui să îmi povestească fiecare părticică din viaţa, persoana care ar trebui să îmi dea un exemplu din orice lucru minor. Dar nu faci asta! Eşti persoana căreia ar trebui să îi mulţumesc în orice moment al vieţii, dar nu mă faci niciodată să vreau să fac asta...
E perioada din viaţa mea în care mă dezvolt cel mai mult, din toate punctele de vedere. E perioada în care îmi conturez uşor, uşor aripile ce mă vor ajuta să ajung unde îmi doresc. E perioada în care ŞTIU că nu mai am timp de pierdut. Perioada în care ŞTIU că fiecare zi TREBUIE să fie importantă şi TREBUIE să se termine cu cât mai multe lucruri făcute. Iar tu... tu nu ştii nimic din toate astea. Tu... nici măcar nu-ţi cer să mă ajuţi prea mult, nici măcar nu-ţi cer sacrificii măreţe (cum alţii le fac fără să li se ceară, ci pentru că aşa trebuie), nici măcar nu-ţi cer ceva ce nu îmi poţi da! Îţi cer doar să mă laşi să-mi văd de drumul meu. Dacă poţi şi vrei să mă ajuţi cu ceva, fă asta, dacă nu, lasă-mă să fac tot ce pot. Lasă-mă să merg înainte şi să-mi fac fiecare zi cât mai importantă. Lasă-mă! Atât îţi cer... Şi nici măcar asta nu-mi poţi oferi. De o lună de zile stagnez din dezvoltarea mea şi nici măcar nu ştiu pentru ce fac asta... Pentru dezvoltarea ta? Pentru fericirea ta? Pentru ce? Nu crezi oare că a venit rândul meu (de mult) să mă dezvolt?
Şi nici măcar nu ştiu de ce scriu toate astea aici, pentru că TU nu le vei citi niciodată. Pentru că TU nu eşti deloc ce îmi doresc eu. Pentru că TU nu ştii să fii ceea ce eşti. Şi asta nu ar fi ceva grav, atâţia oameni au meserii pe care habar n-au cum să le practice, dar o mamă nu cred că se poate juca cu această meserie. Eşti o MAMĂ, dar nu meriţi această meserie, cel puţin nu în acest moment.
Şi când te vei întoarce voi avea o mică pretenţie să primesc măcar nişte explicaţii, dar ştiu deja că nu le voi primi... Poate pentru că mamele nu trebuie să dea explicaţii... Deseori mă întreb care e mai MAMĂ dintre noi două... Deseori...

3 comentarii:

  1. Ce-ai zice să ne vedem pe 30 nov.? Până atunci n-am sâmbete goale...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să vorbesc cu agenda mea să fie liberă pe 30. :)

      Ștergere
  2. Mi se pare un răspuns corect...

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :