luni, 4 noiembrie 2013

Scuze.

Scuze, dar încep să nu mai suport scuzele. 



Ne-am obişnuit atât de mult să spunem ,,îmi cer scuze" încât aceste cuvinte nu prea mai au sensul lor efectiv. Se crede că e de bun simţ când greşeşti cu ceva să spui ,,scuze", când întârzii undeva să spui ,,scuze",  când te porţi ca un rahat să spui ,,scuze"... E de mult mai mult bun simţ să nu îţi faci un obicei din a te purta ca un rahat, a întârzia sau a greşi. Evident că aceste lucruri sunt inevitabile şi toţi oamenii trebuie, la un moment dat, să îşi ceară scuze. 
Eu am însă o problemă cu abuzul de aceste cuvinte. Eu nu le mai cred. Şi-au cerut şi îşi cer zilnic oamenii scuze de la mine, am ajuns imună la aceste cuvinte... Nu îmi place să le aud decât când ştiu că omul ăla chiar nu a vrut să facă ce a făcut şi chiar îi pare rău, dar în astfel de cazuri persoana care trebuie să îşi ceară scuze nu o face. De ce oare e mai uşor să spui ,,scuze" când calci pe cineva din greşeală, dar e atât de greu să spui asta când te-ai purtat ca un rahat cu o seară înainte?! 
Nu înţeleg oamenii la acest capitol. Eu una îmi cer foarte rar scuze (cred) şi chiar o fac doar când e nevoie absolută... pentru că aceste cuvinte chiar ar trebui să însemne ceva mai profund decât... doar nişte cuvinte. 
... şi nu-mi plac oamenii care abuzează de cuvintele astea. Nu-mi plac deloc. 

Un comentariu:

  1. Ai foarte mare dreptate, "scuzele" si-au pierdut sensul...regretele raman in suflet si nu pot fi scoase afara prin simple pareri de rau...

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :