luni, 2 decembrie 2013

decembrie

// una din postările scrise de muuult timp (decembrie, 2013) şi nepostate
 
 
 

Îmi ascult inima.
Şi gândurile...
Recunosc, nu mai ştiu să le înţeleg. 
Recunosc, nu mai ştiu ce simt şi ce gândesc.
Îmi ascult trupul şi, din păcate, pe el îl înţeleg cel mai bine acum...
Recunosc, e prima dată când mi se întâmplă asta.
Mă gândesc la sute de lucruri în acelaşi timp, la zeci de situaţii şi la mii de posibilităţi şi parcă niciuna nu se mulează perfect pe mine. Parcă nimic nu mai e bine acum, parcă nimic nu mai merge cum mergea înainte. Parcă toată armonia vieţii mele a fost modificată de plecarea ei... sau de venirea ei? 
Nu ştiu, nu mai ştiu nimic.
De mult timp nu am mai trăit astfel de sentimente, să nu ştiu cine sunt, să nu ştiu ce vreau... de mult timp... şi iată că, orice crezi că a dispărut din viaţa ta, revine când te aştepţi mai puţin. Iată că acum, trăiesc din nou sentimentele astea... şi sincer, nu prea îmi place. 
Dar totuşi, în toată neştiinţa mea, un singur lucru îl ştiu şi sunt ferm convinsă că e aşa cum îl ştiu eu. Ştiu că, în curând, va veni o zi când mă voi trezi şi îmi voi înţelege fiecare sentiment, fiecare gând, fiecare pas...
Voi şti cine sunt.
Voi şti ce vreau.
Voi şti din nou ce caut...
Va veni o zi când voi şti din nou toate aceste lucruri.
Ziua asta ar putea fi mâine. Ziua asta ar putea fi peste o săptămână. Nu ştiu. Dar ce ştiu sigur e că va fi curând, va fi foarte curând, o simt aproape, o simt la mică distanţă de mine şi abia aştept să mă trezesc şi să ştiu cine sunt, ce vreau  şi ce caut...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :