duminică, 12 ianuarie 2014

Comunicare.

Îmi dau seama că un lucru vital pentru mine este comunicarea. 
Nu pot trăi fără comunicare. Nu cred că aş putea trăi într-o lume în care nu aş mai putea vorbi sau nu aş mai avea cu cine vorbi. 
Azi noapte am ajuns la 3 acasă şi m-am culcat la 7. De ce? Pentru că am vorbit. Mi-am potolit setea de comunicare, dar acum începe să îmi apară din nou. Odată apărută această sete încep să iau oamenii la rând. Uneori nu găsesc ce caut, nu găsesc oameni dispuşi să vorbească despre orice tâmpenie care le trece prin cap, nu găsesc oameni dispuşi să îşi piardă ore întregi vorbind poate fără rost. Dar alteori găsesc, găsesc oameni pe care să îi stresez ore în şir cu subiecte care mai de care mai tâmpite, cu idei şi vise ce poate ar trebui să le ţin numai pentru mine. Găsesc oameni dispuşi să îşi piardă timpul în discuţii neterminabile, pe subiecte dubioase sau foarte interesante. Iar în acele momente, nu mai contează cât este ceasul, nu mai contează nimic altceva, doar faptul că am mai găsit un om cu care să vorbesc.
Această sete de comunicare încep să o ,,scuz" datorită faptului că în copilărie nu vorbeam. :)) Vorbeam FOARTE puţin sau deloc, consideram că vorbele mele nu îşi au rostul. Dar oare acum îl au? Nu ştiu asta dar nici nu prea mă interesează asta acum. 
Îmi place să vorbesc şi asta e cel mai important. Îmi place să comunic cu oameni cu care am ce vorbi şi de la care pot învăţa lucruri interesante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :