luni, 3 martie 2014

Amestecătură şi dor.

Mi-e dor să scriu de mor!
Mor de dor să scriu...

Nu mai am timp să gândesc prea mult şi asta nu e neapărat un lucru rău. Îmi doream să ajung aici, abia aşteptam să ajung în viaţa în care nu am timp să mă mai gândesc 100 de zile la acelaşi lucru. Iubesc asta, dar... întotdeauna există un dar! Gândesc pe fugă, toate lucrurile alea la care mă gândeam zeci de ore, le gândesc pe fugă şi parcă nu mai am timp să ajung în profunzimea gândurilor mele...

Şi e deja martie. E deja 3 martie şi parcă ieri... parcă ieri se-ntâmplau toate lucrurile...
Parcă ieri începeam facultate, parcă ieri am intrat în BEST, parcă ieri începeam să fiu fericită. De când sunt oare fericită? A trecut o zi, două, cincizeci? 

Încă iubesc oamenii. Încă am timp să mă mai gândesc la oamenii pe care îi iubesc... şi-s destui. Poate prea mulţi. Chiar! Nu m-am gândit niciodată la asta..hmm, oare nu-s prea mulţi oamenii ăştia care ocupă spaţiu în inima mea? Să-i dau afară? N-aş putea... N-aş putea să trăiesc fără ei acolo... 

O postare atât de ilogică..dar mi-era dor să scriu... mi-era dor să văd pagina asta albă care îţi dă voie să scrii orice... Acum mă simt bine că am scris, deşi e fără un subiect anume şi fără...logică. :))

Un comentariu:

  1. Pe mine mă poţi radia fără probleme, draga mea!... Am antecedente!

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :