joi, 6 martie 2014

Demotivare.

Mă uit la oameni şi nu ştiu de unde naiba au atâta energie. Cum poate un om să lucreze sau să meargă la facultate, să se implice în BEST şi să iasă la bere şi totuşi, să mai aibă energie... de unde atâta?
Mă simt demotivată... deşi nu ar trebui.
Simt că, deşi îmi doresc, nu o să pot ajunge niciodată atât de sus. Simt că nu pot şi nu voi putea să fac niciodată mai mult decât acum...
Simt că tot ce reuşesc să fac, reuşesc datorită altora şi nu datorită mie sau abilităţilor mele...
Mă simt demotivată din această cauză. Am greşit cu câteva lucruri în ultimul timp. Ştiu că nimeni nu e perfect, dar obişnuiam să nu fac greşeli. Totuşi... greşelile astea puteau fi evitate atâââât de uşor... iar asta mă demotivează şi mai mult. 
Nu sunt obişnuită să greşesc, sunt obişnuită să fac lucrurile cel puţin ok dacă nu bine... iar acum, nici măcar ok nu a fost. Recunosc, se poate şi mai rău, mult mai rău, dar...
Sunt demotivată şi îmi doresc să... să apară ceva care să-mi readucă motivaţia. Am nevoie de altceva, am nevoie de... un impuls poate? Habar n-am de ce am nevoie, dar ştiu că ceva trebuie să se schimbe. 
Am greşit. Ştiu asta... şi cel mai greu îmi e să fiu indulgentă cu mine în această situaţie. Nu pot. Pur şi simplu nu pot să nu mă gândesc că am greşit, chiar dacă greşeala mea nu a avut (încă) consecinţe foarte grave. Dar ar putea să aibă, iar acest gând mă demotivează şi mai mult.
Repet, nu ştiu ce să fac să fiu din nou motivată, nu ştiu de ce înainte eram super motivată, iar acum nu mai sunt... Poate că aşa e normal să fie, dar totuşi... asta nu trebuie să rămână aşa pentru mult timp. 
Atât. M-am repetat, dar mă repet din nou... mă simt super demotivată şi habar n-am ce să fac să schimb asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :