vineri, 20 iunie 2014

Așa, de noapte bună.

O fotografie spune, de multe ori, mai multe decât ar putea-o spune cuvintele. Iar noi, oamenii, sub această premisă, uităm să mai vorbim, nu-i așa? Ne e mai ușor să ne trimitem poze pe Facebook care să spună în locul nostru: ,,Mă gândesc la tine!" sau ,,Iartă-mă!" sau ,,Mi-e dor de tine!". E mai uşor să îi trimiţi o melodie în loc să-i spui verde în faţă că tu chiar ţii la ea. Sau poate la el.
Ne bazăm pe faptul că ceilalți înțeleg ce vrem noi să spunem, fără ca măcar să spunem ceva sau să facem ceva. Și ne bazăm că ceilalți înțeleg exact ce vrem noi să înțeleagă. Dar nu e așa. Aproape niciodată nu se întâmplă așa. De ce ne e frică? De ce nu abuzăm de atâtea și atâtea cuvinte existente să ne exprimăm așa cum trebuie?
De ce nu mai avem curajul să spunem ce simțim? De ce nu avem curajul să vorbim cu noi înșine și să ne ascultăm gândurile și... sentimentele.
Atâtea melodii, fotografii, texte, fragmente, cărți... toate, dar absolut toate vorbesc despre sentimente. Despre iubire și derivatele (matematica!!!) ei. Dar noi, noi oamenii, mai vorbim despre asta? Mai avem  noi curajul să vorbim despre asta? Să simțim asta?
Habar n-am dar totuși sper că da. Sper că oamenii încă mai au curaj și sper că oamenii nu au uitat să lupte pentru ceea ce își doresc cu adevărat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :