luni, 23 iunie 2014

Sesiune.

Ar trebui să-mi iau capul în mâini și să îl arunc de toți pereții. Și inima la fel. Dar mai ales capul.
E atât de prost și de leneș și de ... uff. Nu mă ascultă deloc. Nu face ce trebuie.
E sesiune și nu înțelege asta.
Iar eu nu înțeleg de ce nu înțelege că sesiunea-i sesiune și punct.
Trag de el să mai scrie ceva, să mai învețe ceva și... nimic.
Îmi iau capul în mâini și-l arunc de toți pereții, de toate formulele, de toate teoremele și demonstrațiile lor, de toate gândurile și de toate visele, de toți norii și de toate stelele. Da, mai ales de stele trebuie să îl arunc. Mai ales.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :