sâmbătă, 5 iulie 2014

Dreams.

Și nu pot să nu recunosc, m-am bucurat de fiecare dată când am reușit să las ceva ce îmi făcea rău în urmă. Mă uit la poze din viața mea și îmi dau seama câte s-au schimbat, cât eu m-am schimbat... Dar nu regret nimic. Am lăsat mereu în urmă colegi, situații, prieteni și nu mi-a fost niciodată ușor, dar dacă stau acum să mă gândesc, nu aș fi evoluat niciodată atât de mult dacă nu i-aș fi lăsat în urmă. I-am luat cu mine doar pe cei care vroiau să evolueze și ei. I-am luat cu mine și îi voi ține cu mine atâta timp cât vom fi pe aceeași lungime de undă.
Nu aș fi evoluat niciodată dacă, după clasele 1-4 aș fi rămas la țară.
Nu aș fi evoluat niciodată dacă, după clasele 5-8 aș fi rămas în Suceava, în mentalitatea în care trăiam, în viața pe care o trăiam. Nu ar fi fost niciodată atât de bine ca acum dacă nu am fi plecat de acolo.
Și nu aș fi evoluat niciodată dacă nu aș fi vrut asta, dacă nu aș fi încercat, căutat, făcut.
Tot ce trebuie să fac acum este să continui.
Da, visele pot deveni realitate. Dar nimeni nu poate ajuta la asta dacă tu nu știi care e visul tău.
O bună perioadă de timp nici eu nu știam ce vreau de la mine, de la societate, de la viață. Poate nu voi ști niciodată asta, dar mereu am o idee despre ce îmi doresc. Iar când reușesc să îmi conturez un vis, sunt sigură că va deveni realitate.
Astăzi mă duc la concert la 30 seconds to mars. Este un vis care astăzi va deveni realitate. E unul dintre visele care se îndeplinesc azi.
Îmi iubesc viața din ce în ce mai mult, chiar dacă unele (foarte multe) întrebări nu au și poate nu vor avea răspuns niciodată.