sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Aș vrea.

Aș vrea să se spună despre mine că am fost un om liber. Un om care a făcut aproape întotdeauna ce a vrut, un om care foarte rar s-a limitat de percepțiile societății.
Aș vrea să se spună despre mine că, în ziua în care am murit, știam că o să mor. Pentru că orice zi nouă venea, știam că poate fi ultima. 
Aș vrea să se spună despre mine că am avut o perspectivă asupra vieții diferită. Că nu mi-a fost frică de oameni sau de greșeli, că nu mi-a fost frică să trăiesc. 
Sunt o persoană a extremelor. Și îmi place la nebunie asta. 
Când nu voi mai fi pe acest pământ, aș vrea ca nimeni, dar NIMENI să nu sufere pentru asta. Aș vrea să cred că am în jur oameni maturi, care știu că moartea poate veni oricând. 
Aș vrea ca oamenii să se bucure pentru cum am trăit și nu pentru cât am trăit. 
Aș vrea să se spună despre mine că reușeam să evoluez, în vreun fel, în fiecare zi.
Aș vrea să se spună despre mine că nu am încetat niciodată să am vise, chiar dacă trăiam prezentul.
Aș vrea ca ceilalți să știe că nu sunt un om perfect și nu am avut o viață perfectă, dar pentru mine, așa cum sunt și așa cum e viața mea, e perfect. Dacă n-ar fi, aș schimba ceva. 
În fiecare zi sunt într-o continuă schimbare. 
Aș vrea să se spună despre mine că am iubit atât de mult încât nu îmi puteam exprima sentimentele. Probabil singurul lucru de care îmi era frică.
Oamenii mor. 
Știu că și eu voi muri într-o zi. Iar când se va întâmpla asta, aș vrea ca cineva să citească, pentru mine și oamenii care vor fi acolo, această postare.