marți, 26 mai 2015

20.

Acum vreo două săptămâni trebuia să scriu într-un formular vârsta mea. 
Am scris 19. 
Am privit ecranul 5 secunde.
Am șters.
Am scris 20. 
Cum?
Când?
Când s-a întâmplat asta? 
Și eu care credeam că-ți ia ceva timp să ajungi să fii mare...
Eu nu sunt mare. Nu sunt și nici nu voi fi prea curând. 

De ceva timp caut să mă angajez. Și nu pentru că mă plictisesc și nu am ce face cu timpul meu liber... Vine un moment în viață când știi sigur că nu vrei să faci asta, dar totuși... trebuie. 
Mă simt ca un copil aruncat. Ca un copil care trebuie să aibă un job. Care trebuie să stea 4-6 ore (în cel mai fericit caz) într-un loc numit job. Un copil care o să învețe să spună ”nu pot să vin acum, mă duc la muncă”, un copil care o să aibă șef, task-uri și salariu. 
Pot eu să fac asta?
Sunt eu gata să intru în această lume? 
Și când voi mai avea timp să fac ce iubesc? Când voi mai avea timp să fac ce deja trebuie să fac? Când voi mai avea timp să trăiesc, să iubesc, să simt, să visez?
Da... unde se vor duce visele mele? Or să mai aibă loc să stea prin mintea mea? 

Un comentariu:

  1. E straniu când ne gândim ce repede trece timpul. Dar cine are de ales?
    *By the way, mulți ani înainte, scrii drăguț*

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :